Cum a început totul?

Arta contemporană, așa cum o cunoaștem noi, a apărut în perioada postmodernismului și se dezvoltă și în zilele de astăzi. Ea este considerată predecesoarea artei moderne, iar apariția acesteia este marcata de o tehnică ce a revoluționat limbajul plastic: cubismul, care a condus la formarea artei abstracte. Povestea acestei noi perioade ce face parte din istoria artei începe cu Pablo Picasso și Georges Braque ce sunt responasbili pentru crearea cubismului. Probabil că nu toți veți recunoaște cel de-al doilea nume menționat, dar cu siguranță numele de Pablo Picasso este unul dintre primele menționate de către noi atunci când ne gândim la artă. În cazul în care cunoașteți câte ceva despre acest mare nume, s-ar putea să vă vină în minte cuvântul ”abstract”, ce caracterizează numeroasele lui tablouri, care în timp, au ajuns sa fie în totalitate învăluite de forme geometrice. Ei bine, acesta este cubismul: o tehincă a limbajului plastic ce îi permite artistului să privească din numeroase perspective.

Astfel, artiștii contemporani nu se limitează doar la transpunerea realității pe pânză, ci gândesc această realitate în diferite moduri, element ce face arta contemporană atât de specială.

Ce a provocat căutarea ”noului”

Artisul contemporan este unul presat de această perioadă a dezvoltării continue și în același timp unul liber. Lumea digitală: cinematografia, fotografia, artele media, a ocupat cu totul teritoriul artistului tradițional.

Sculptura și artele plastice nu mai sunt la fel de apreciate, iar persoanele ce încă au dorința de a se exprima prin intermediul lor sunt nevoite să se adapteze acestor condiții. Acesta este principalul factor ce a determinat artiștii contemporani să devină cât mai creativi și deschiși către noi tehnici. Prinși în interiorul unei lumi ce se afla mereu în mișcare, o lume ce favoriza crearea unor noi ierarhii sociale și declanșarea războaielor, artiștii au fost nevoiți să conceapă opere ce aveau rolul de a stârni interesul multor persoane cu diferite convingeri și de a ține pasul cu subiectele de actualitate. În acest context, au început să fie create numeroase tehnici ce au condus la revoluționarea lumii artei, menite a ține pasul cu dezvoltarea științei și a culturii.

Astfel, artiștii nu mai sunt nevoiți să fie recunoscuți de către societate, deoarece importanța lor a scăzut în ultimul timp, acest lucru conferindu-le libertate. Artistul din ziua de azi se proclamă singur, în principal prin intermediul galeriilor, deci, față de artiștii anteriori postmodernismului, cel contemporan este unul independent și mult mai deschis în fața noului.

Importanța artei în zilele noastre

Odată cu trecerea timpului, lucrurile produse de către oameni s-au schimbat, iar din punct de vedere al artei această schimbare este una benefică, deoarece ne îndeamnă să privim dincolo de barierele monotoniei. Felul în care arta contemporană a revoluționat lumea culturală este o dovadă a lucrurilor geniale pe care le putem realiza.

Nevoia de adaptare într-o lume în care oamenii nu mai consideră arta un lucru atât de important, i-a îndemnat pe cei ce încă o privesc ca pe o formă principală de exprimare să ne demonstreze contrariul. Simple pete de culoare au ajuns să fie transformate în opere de artă. Tablourile atât de profunde realizate în luni, sau poate chiar ani de muncă, reprezintă rezultatele dorinței artiștilor contemporani de a-și exprima trăirile în acest mod. Fiecare viziune, fiecare operă, ne îndeamnă să realizăm cât de diferiți suntem.

Galeriile de artă contemporană cuprind lucrări variate, de la tablouri simpliste până la opere la care trebuie să ne uităm îndelung pentru a realiza ce a vrut artistul să reprezinte. Sau, poate că printre atâtea culori, tehnici și trăiri interioare nu ne vom da niciodată seama de însemnătatea unor tablouri. Dar un lucru este sigur: toate aceste opere ne arată că arta este unul dintre singurele domenii în care realitatea nu ne oprește din a realiza ceea ce ne dorim.

Articol scris de Antonia Ciutacu.

Artă abstractă. Dacă stai să te gândești, conceptul în sine este abstract. Nu știi cui să-i atribui acest adjectiv care descrie mai mult decât un curent artistic. Abstractul nu este doar despre muzică, artă sau literatură. Nu este o schimbare de ritm, o linie asimetrică trasată pe un tablou perfect, nu este vreun alt vers pierdut printre strofele cu măsură egală. Este mai mult de atât. Este o întreagă armonie de simțiri, o simfonie tăcută de gânduri, un spectacol de umbre și lumini în spatele cărora se ascunde o poveste întreagă.

Originea abstractului

Și totuși, cum se manifestă abstractul prin artă și de ce? De la începutul secolului al XX-lea, abstractul a reușit să separe universul trăirilor de lumea cotidiană, găsindu-și astfel scopul. Arta abstractă a oferit astfel lumii ceea ce nimeni nu a putut – culturalizarea de care oamenii aveau nevoie, dar, în același timp, un mod prin care artiștii își puteau dezvălui, în formă pură, cele mai ascunse gânduri, cele mai complexe sentimente, ba chiar propria sensibilitate. Au arătat emoție, pasiune și trăiri printr-o serie de creații care nu au putut fi înțelese de toată lumea, astfel fiind puse sub semnul abstractului.

Ce înseamnă artă abstractă?

Asociat cu arta, abstracționismul a devenit o experiență primordială în viața omului. Un mod prin care acesta se putea elibera de toată încărcătura emoțională, sentimentală și senzitivă doar privind acel tablou, simțind acel ritm sau citind acel vers, toate abstracte. A pătruns în viețile oamenilor, devenind mod de a trăi, stil de viață. A ajuns să însemne mai mult decât un simplu concept sau o etichetă pentru un stil de artă, a ajuns o întreagă ramură a acesteia. A devenit un fel în care oamenii percepeau realitatea, alternând-o din propriile lor perspective.

Așadar, ce reprezintă această dualitate între artă și abstract? Reprezintă cultură și trăire, creație și emoție, îmbinarea perfectă dintre vizual și senzorial. Reprezintă desprinderea irealului de real, atingerea acelui paradis imaginat prin artă; reprezintă universul fiecăruia filtrat prin simțul estetic al abstractului. Este lumea fiecăruia, văzută prin ochii acestui abstract. Sunt lacrimile și zâmbetele din spatele acestor forme și culori. Suspinele și sentimentele din spatele liniilor și contururilor. Arta abstractă reprezintă o întreagă poveste de viață.

Articol scris de Aida Akil.

Se spune că atunci când te naști, te inițiezi. Abia atunci începi să înveți, să cunoști. Dar în ziua în care ajungi pe Pământ, tu știi deja un om, un glas, un suflet, deja iubești. Și despre cine este vorba? Despre mama. Prima persoană din viața oricui este mama, o femeie puternică care îți dă viață și pe care o prețuiești. Această ființă unică merită o zi pe care familia i-o dedică integral, în care fiecare membru o cinstește cu flori, felicitări, îmbrățișări și un plus de iubire. Așa a luat naștere 8 martie.

Ziua mamei sau ziua femeii?

Dar dacă ziua aceasta este despre mame, de ce a ajuns să fie extinsă, fiind prezentată publicului larg sub denumirea de “Ziua Femeii”? 8 martie este ziua internațională a femeii, ziua tuturor fetelor de orice vârstă și aparență. Fiecare femeie merită atenție în această zi, indiferent dacă este mamă sau nu și fără a ține cont de diferențele naționale, etnice, lingvistice, culturale, economice sau politice. Cu toate acestea, exemplul pe care fiecare fată îl urmează în drumul spre maturitate este mama și, de aceea, de-a lungul timpului, ziua femeii a devenit, pentru unii, ziua mamei.

De ce s-a înființat ziua femeii?

Încă de la începutul secolului XX, femeile s-au luptat pentru drepturi, pentru recunoaștere. De-a lungul anilor, s-au inițiat marșuri și revolte, fapte care au dus la îndeplinirea cererilor lor și la acordarea acestora o zi internațională în care sunt sărbătorite, 8 martie. Pe zi ce trece, uităm de munca pe care au depus-o și chinul pe care l-au îndurat anumite femei pentru traiul nostru cotidian, așa că, de aceea avem 8 martie în care nu ne sărbătorim doar noi între noi, ci ne gândim și la istoria noastră, ca femei.

Prin urmare, despre cine este, de fapt, 8 martie? Această zi poate fi despre oricare dintre noi. Este despre cele ce au luptat pentru recunoașterea femeilor, despre fiecare femeie sărbătorită și despre fiecare suflet care dăruiește și cea mai mică atenție, chiar și un simplu gând frumos unei femei dragi din viața sa.

Articol scris de Amalia Mihăilă

În general, ar fi greșit să presupunem că absolut toți oamenii ar avea păreri total comune despre ceva anume. Totodată, eu însămi, o simplă adolescentă ce parcurge cu delicatețe și, parcă cu timiditate, primii ei pași pe calea cunoașterii și a dezvoltării sinelui, am curajul să asum urmatorul lucru, și anume: În timpul fiecăruia dintre noi pe Pământ, există oportunități, șanse de a descoperi ceva nou, inovativ, care ne va schimba anumite percepții, viziuni sau chiar o parte din viață, oricât de mică ar fi ea. Cu toate acestea, în cazul de față, nu am intenția de a vă concentra atenția pe ganduri similare, ci pe exact aceleași sentimente dulci care au rămas în sufletele tuturor participanților după experiența trăită. Ați ghicit, făceam referință la unicul Training Camp, care s-a desfășurat în această lună, timp de 4 zile, la Durău… O tabară aparent simplă, totuși cu o complexitate aparte, ceea ce va stârni organizatorilor amintiri frumoase pentru mult timp și prin care s-au putut lega relații solide și memorabile între aceștia.

OMOGENIZAREA ECHIPEI – WORKSHOPURI

După o perioadă de analizare, pot afirma că Training Camp-ul are la baza sa echilibrul perfect ȋntre distracție și muncă. Pe parcursul celor 4 zile, s-au desfășurat o diversitate de workshop-uri interactive, acestea reușind să mențină ȋn mod constant entuziasmul tinerilor. Ȋncă din momentul sosirii la destinație, aceștia au fost ȋntâmpinați cu un prim workshop, anume Treasure Hunt-ul. Acesta, pe lângă restul workshop-urilor, a avut menirea de a testa perspicacitatea și de a iniția adolescenților ideea de lucru in echipă, fără de care nu ar fi reușit să finalizeze competiția ȋn mod victorios.

Cu toate acestea, scopul evident al Training Camp-ului –cel de omogenizare al ȋntregii echipe- nu ar fi fost atins fără ca cele 6 departamente: publicitate, foto-video, ITS, logistică, grafică și redacție să aibă parte de o perioadă de timp acordată activităților ce vizeaza dezvoltarea personală și a abilităților ȋn domeniul respectiv. Astfel, workshop-urile pe departamente au jucat, pe departe, un rol important privind și ȋmbunătățirea relațiilor ȋn fiecare departament, adolescenții realizând, la urma urmei, că toate departamentele reprezintă, prin farmecul propriu, o a doua familie.

IMPACTUL IEŞIRII DIN ZONA DE CONFORT

Conform spuselor participanților, au existat anumite workshop-uri care, realmente, au reușit să ȋi pună ȋn dificultate. Ȋn ciuda acestui fapt, prin intermediul lor, au ȋnvățat ce ȋnseamnă ȋn adevăratul sens spiritul de echipă și răbdarea, luând, totodată, o pauză de la spațiul dominat de mundan și formând o legătură indestructibilă cu trainerii –organizatori ai edițiilor anterioare- sau cum le-ar spune ȋnvățăceii, “altfel de profesori”.

La finalul celor 4 zile, atât trainerii, cât și participanții și-au expus punctul de vedere despre ce ȋnseamnă pentru ei Training Camp-ul. Chiar și pentru mine, acest lucru este dificil, și, cel mai probabil, nu va exista vreodată un răspuns concret. Training Camp-ul nu a avut, nu are și nu va avea o definiție, deoarece, ȋn doar câteva zile, ȋn lăuntrul fiecăruia se manifestă o infinitate de sentimente, cum ar fi dragostea prietenească, satisfacția muncii, răbdarea de fier și, odată cu trecerea timpului, ȋși face simțită prezența dorul: dorul de meleagurile liniștite, dorul de timpul petrecut cu oameni de valoare, dorul de vremurile juvenile. De aceea, chit că perioada lor de participare directă ȋn cadrul festivalului s-a scurs, majoritatea trainerilor se ȋntorc anual, cu ușurință, după posibilități, ȋn locul ȋn care ei ȋnșiși s-au descoperit și s-au format, pentru a-i ajuta pe tinerii participanți ȋn care ei se regăsesc “să ȋși crească aripile” și să aibă parte de “un zbor” cât mai lin, atât pe durata Fest-ului, cât și ȋn viață.

PARTICIPANȚII NU VOR UITA VREODATĂ…

Citându-l pe Blaga,

Amintirea reprezintă sera fericirilor trecute.

Cu toate acestea, amintirile din Ingenious Drama nu vor fi niciodată o fericire ce aparține trecutului, din contra, această fericire ȋși găsește ȋntotdeauna un loc special ȋn inimile și sufletele celor care au ocazia să trăiască o asemenea experiență ȋn adolescență. Amintirile din Training Camp au o frumusețe aparte, căci ele reprezintă baza amintirilor din festival, și pe cele mai frumoase amintiri nu se va pune praful niciodată.

Articol scris de Mara Zaharia

De 13 ani s-a creat o tradiție: an de an se organizează, în cadrul festivalului național de teatru I.D. Fest, o tabără de pregatire a organizatorilor, unde se dorește omogenizarea echipei și nu numai. Pe durata a trei zile încercăm să ne cunoaștem mai bine și să evadăm din cotidian. Acestea sunt informațiile de care dispune toată lumea, nu este nevoie să faci parte din organizare pentru a afla suprafața Training Camp-ului, dar oare poți să-i înțelegi substratul?

1. Dicționar explicativ

Ingenious Drama Festival, în varianta mai sofisticată, sau cum s-a obișnuit toată lumea, I.D. Fest, este un festival național de teatru organizat de adolescenți pentru adolescenți încă din ’97. Echipa festivalului este formată din aproximativ 70 de persoane, iar după cum știm cu toții este, într-adevăr, dificil să creezi o echipă în adevăratul sens al cuvântului dintr-un grup de străini. Așadar, cuiva i-a venit ingenioasa idee de a organiza an de an această tabără de simulare a festivalului din vară, la complexul turistic ArtEd Durău. Această tabără poartă numele de Training Camp, care anul acesta a ajuns la ediția 13 ( perioada 20 – 23 februarie ) și este pur și simplu un uragan de sentimente și emoții, ceva mai profunde decât ce experimentăm zi de zi.

2. Rezumat la rezumat

De joi seara și până duminică la prânz am aflat ce înseamnă Training Camp: sprijin, muncă în echipă, eliberarea de orice teamă și o doză bine-meritată de distracție. Am fost împărțiți în trei echipe și am avut șansa să privim în spatele măștilor și chiar să renunțăm la a noastră. Una dintre lecțiile valoroase ale acestei tabere este să învățăm să acultăm, căci e nevoie de suficientă atenție și poți duce la bun sfârșit orice provocare, în cazul nostru workshop-urile. De asemenea, fiecare trebuie să fie dispus să lase de la el și să-și dorească binele echipei mai presus de al său, căci până la urmă în asta constă munca în echipă.
În Training Camp nu este importantă doar închegarea grupului, ci și relaționarea dintre voluntari și traineri, fără de care multe nu ar fi fost posibile. Ei sunt asemenea unor părinți și prieteni în același timp, sunt genul de persoane peste care nu dai în fiecare zi.

3. O privire cu lupa

Din momentul în care am intrat în organizare și până în momentul de față am înțeles diferența dintre ce înseamnă I.D. Fest și cum este perceput de auditoriu, două lucruri complet diferite. Până la urmă este de înțeles faptul că oamenii judecă doar produsul final și nu iau în considerare și eforturile din spatele cortinei. De exemplu, când mă întrebau rudele “Ce-i aia Training Camp?”, oricât mă străduiam să-i fac să vadă prin filtrul meu, era în zadar. Dar oare cum aș fi putut să le lărgesc orizontul, să înțeleagă că atunci când faci un workshop de încredere și trebuie să te lași pe spate de la o înălțime considerabilă, cu ochii închiși, auzind doar vântul cum îți suflă în urechi, pur și simplu știi că te vor prinde : te lași ușor ca o pană, le simți brațele cum te poartă și zâmbești. Cum să le explic că în ultima zi era nevoie de o simplă îmbrățișare pentru a putea da frâu liber lacrimilor, sau faptul că oboseala din Training Camp e cea mai frumoasă dintre toate. Nu puteam, dar m-am resemnat, nu trebuie să înțelegem absolut tot, de unele experiențe trebuie doar să ne bucurăm, fără să le despicăm în patru.

Pe scurt, în Training Camp este vorba despre oameni. La finalul celor trei zile pline, rămâi cu amintirea discuțiilor de la trei dimineața, cu un partener devotat de dans sau cu gândul la peroana care te-a întrebat dacă ești bine fără niciun motiv.

Articol scris de Lorena Crețu

Inimioare învelite în ciocolată rafinată de diferite arome, umplute cu dragoste și migdale sau dulciurile reambalate care au rămas din perioada Crăciunului, ziua de 14 februarie poate fi catalogată drept ziua opiniilor împărțite.

Valentine’s day este o sărbătoare a întregului, a cuplurilor, puțin prea comercializată, care ne lasă pe restul cu un gust amar, deoarece ne face să ne simțim singuri, nesiguri și demni de a-i judeca pe ceilalți. Dar de ce nu am putea să alegem și noi să petrecem “sărbătoarea ursuleților de pluș” într-un fel mai haios și mult mai diferit de restul perechilor care și-au găsit jumătatea?!

“Singur de 14 februarie” poate rămâne o metaforă prin îmbinarea filmelor, brioșelor și a celor mai buni prieteni…o vineri seara petrecută la un concert sau într-o cafenea călduroasă! Nu trebuie să fii înțepat de săgeata lui Cupidon pentru a avea parte de o zi specială, dragă inimii și apetitului tău!

Prinzând clișeic denumirea de Ziua Iubirii, 14 februarie nu reprezintă decât un prilej de a ne limita ocaziile de a ne simți iubiți spontan cu sau fără o ocazie banală care doar să ne alinieze într-un șir cu restul.

Iubirea, prin simplitatea si totuși ambiguitatea sensului său nu necesită pretext pentru a fi celebrată sau pentru a fi resimțită mai mult sau mai puțin doar pentru că i s-a impus o dată. Ești singur? Perfect. Ziua iubirii comemorează importanța acestui sentiment pentru existența umană, dar dragostea, cuprinde în sfera sa și iubirea de sine, aprecierea lucrurilor pe care le faci cu drag in fiecare zi, doar pentru că așa îți place si așa ești tu..

Singur de Valentine’s Day îți oferă încă un motiv de a te simți iubit pentru că dacă stăm să ne gândim așa, dintre atâția oameni câți au învățat să-și iubească viața fără scuze? Am venit singuri în viață, dar fericiți și tot așa trebuie să și plecăm, și atunci ce ne impiedică să sărbătorim Ziua Iubirii cu un prieten și nu un iubit? Până la urmă, prietenia este cea mai pură iubire.

Cu toții știm că 24 ianuarie reprezintă Ziua Unirii Mici, o zi,care putem spune că este “de reculegere și meditație” ,totodată, în care noi, oamenii din ziua de astăzi, aducem anual un elogiu strămoșilor noștri,oferindu-le…ghiciți ce!.. Complimente,complimente,complimente! Cu toate acestea,nu trebuie să uităm că în această zi,să revenim din când în când la noi cei din prezent,deoarece se serbează și Ziua Complimentelor!

O SĂRBĂTOARE ZILNICĂ!

Din dorința de a celebra constant ceva sau de a avea un motiv care să ne justifice unele acțiuni creăm diverse ocazii, prilejuri de stimulare în masă. Însă, pe lângă cele inventate de noi, există momentele istorice, cu o însemnătate majoră, datorită schimbărilor produse în lume. Astfel că, pe 24 Ianuarie, este Ziua Complimentelor, care poate fi cu atâta ușurință sărbătorită de oricine, dar mai ales oricând. Însă, uneori avem nevoie să ni se aducă aminte să acordăm mai multă atenție, să observăm și ascultăm mai atent oamenii din jurul nostru, încercând să fim prezenți și sinceri atunci când interacționam. Un compliment în sine nu constă doar în vorbele admirative, ci și în starea de spirit produsă, este un detaliu care într-adevar face diferența, o apreciere gratuită, însă cu încărcătură afectivă extrem de benefică. În acest sens, oamenii de știință au dovedit faptul că considerația altora pentru munca noastră poate îmbunătăți performanța și ajută la consolidarea skillurilor unui novice.

SEPARAȚI,DAR ÎMPREUNĂ!

Dacă vom reuși să lăsăm invidia și să ne bucurăm sincer de meritul altora, tendința de a ne trage în jos unii pe alții va scădea considerabil, iar unitatea dintre noi se va îmbunătăți. Întrucât 24 Ianuarie este in primul rând despre Unire. Unirea românilor sub aceleași idealuri si istorie, care datorită acestui anscestral vis colectiv au reușit să se întregească, chiar dacă, separați, mereu au fost împreună. Însă, ideea de uniune și întrajutorare în masă nu ar trebui să aibă în spate neapărat obiceiuri, culturi sau o patrie comună. Cu toții suntem măcar simbolic uniți prin dorința de a excela, înflori ca societate și avansa cât mai eficient. Tendința de a progresa individual primează uneori în fața acționării ca un colectiv, atitudine indispensabilă lumii moderne. Contribuind la starea de spirit a cuiva sau ajutându-l să evolueze, e echivalent cu progresul propriu. Nu doar pentru că aparținem aceluiași întreg, dar și fiindcă schimbările majore implică multe minți și suflete dedicate. Ajutându-i pe semenii noștri să fac un pas înainte, contribuim la un bine comun. Societatea seamăna cu pușculița în care tot punem 10 bani, 50 de bani, nesemnificativ în aparență, dar în timp, atât cantitatea cât și valoarea crește, iar impactul va fi și mai evident după o investiție constantă în cei din jur, lipsită de interes personal, însă alimentată de dorința binele comun.

Elementul esențial care conduce la reușita oamenilor de pretutindeni, ale căror performanțe alcătuiesc un ”tot” ce îndreaptă această țară spre atingerea unui ideal, este încrederea de sine. Pentru a putea primi aprecierea cuvenită din partea celor din jur și complimentele ce ne înveselesc atât de mult, în primul rând trebuie să fim conștienți de valoarea noastră. Bazându-ne pe calitățile deținute , sau pe abilitățile ce sunt în curs de descoperire, fiecare om are nevoie de apreciere din partea sinelui. Imaginea pe care ne-o clădim și pe baza căreia vom primi apreciere și complimente din partea celorlalți ține complet de atitudinea pe care o avem. Așa că înainte de a analiza părerea altora despre noi și de a aștepta complimente din jur, să nu uităm că persoana noastră este cea care declanșează reacțiile din exterior și că acestea nu ar exista fără un interior bine clădit. Valorificarea acestei țări are la bază lucrurile benefice pe care le aduce fiecare, iar aceste lucruri ar trebui clădite pe baza muncii, dar și a încrederii față de sine. Complimentele din partea altor persoane ne aduc satisfacție, îndemnându-ne să ne apreciem realizarile, însa ele sunt doar probabile și nu apar când avem nevoie cel mai mult de ele. Complimentele pe care ni le adresăm noi înșine sunt cele ce ar trebui sa ne mobilizeze cu adevărat.

EXPRIMĂ -ȚI AFECȚIUNEA!

Citându-l pe Gary Chapman:

Prin complimente sau cuvinte de încurajare,iubirea se exprimă extrem de puternic!

Așadar..exprimă-ți dragostea și admirația față de strămoșii noștri,fără care nu am fi ajuns un întreg, dar nu uita de familie, prieteni sau chiar necunoscuți, la urma urmei, toți suntem oameni! Cateva cuvinte dulci,cum ar fi: “Ce frumoși sunt ochii tăi!’ , ‘Rochia ta nouă este superbă!” ,”Esti un prieten bun!” , “Te iubesc mult!” ar putea însemna cât o mulțime de cuvinte pentru toți oamenii. Suntem niște ființe trecătoare și sensibile,dar nu trebuie să uităm să trăim splendoarea momentelor mici, exemplul aferent acestui articol fiind această zi, 24 ianuarie.. O zi așa scurtă,dar în care se pot întâmpla așa de multe lucruri frumoase și de neuitat!…

10 ani nu înseamnă doar un deceniu…înseamnă zeci de amintiri frumoase, zeci de experiențe noi, zeci de detalii semnificative pentru fiecare dintre noi!

Sfârșitul anului 2019…Ce ar fi să luam totul de la început?

2010- Anul șosetelor cu volănașe

2010: Anul care a dat start-ul unui nou deceniu, deceniul copilăriei generației noastre! Și-a început programul cu Jocurile Olimpice de Iarnă din Vancouver, Canada și a continuat cu inaugurarea clădirii Burj Kalifa din Dubai care a fost declarată cea mai înaltă construcție din lume (828 m.).
Marea noutatea a acelui an a fost apariția Iphone-ului 4 și a primului Ipad. De atunci a luat elan folosirea Facebook-ului, aplicație care a sporit interesul populației pentru tehnologie, pentru rețelele de socializare, dar a dus și la scăderea comunicării directe și a intereselor personale.
Înconjurați de amintiri entuziasmante și pe fundal ascultând hitul anului: „Tik tok” de Kesha sau confruntându-ne cu detalii adolescentine pe ritmurile melodiei “Baby” de Justin Bieber, pășeam pe podiumul modei cu haine “model militar”, șosete cu volănașe sau până la genunchi, purtate cu tocuri ori cu saboți. Moda anului 2010 a luat amploare, chiar dacă a fost marcată de moartea renumitului designer, Alexander McQueen.

2011

Cu înaintarea într-un nou deceniu, muzica se schimbă și artiștii își caută noul sunet care să corespundă erei în care au intrat. Adele a revoluționat muzica pop cu lansarea albumului “Adele 21” și, implicit, hit-ul “Someone like you” care a fostul numărul unu în toată lumea o pentru o perioadă îndelungată de timp. Tot în anul 2011 a apărut videoclipul faimoasei melodii “Over the rainbow” cântată de Israel Kamakawiwo’ole regăsită în filmul copilăriei noastre, “Vrăjitorul din Oz”.

2012…O apocalipsă?!

Și așa, într-o zi de duminică, începuse primul an bisect dintr-un deceniu care prevestea lucruri mărețe pentru omenire…și o apocalipsă la sfârșitul anului. 1 ianuarie a început cu sărbătorirea monedei euro, care împlinise un deceniu și încă o erupție a unuia dintre cei mai activi vulcani – Etna. Luna martie aduce cu ea publicarea unor documente secrete, păstrate în arhiva Vaticanului, reprezentând un pas important în cultura globală, iar pe 2 mai 2012, „Țipătul” lui Edward Munch, unul dintre cele mai cunoscute tablouri vreodată, fusese încredințat statului New York pentru doar 120 milioane de dolari. Luna decembrie aduce cu ea un record mondial cu privire la cea mai ascultată melodie pop – ,,Gangnam Style”, iar 21 decembrie 2012, o zi temută de toți pământenii, aducătoare de apocalipsa care va sfârși lumea… s-a încheiat.

2013

Anul 2013 a fost o pistă de lansare pentru diverse trenduri, videoclipuri virale și hituri mondiale. În plus, a fost și primul an în care oamenii au scăpat de panica apocalipsei, luna a 13-a neavând corespondent calendaristic. Fenomenul “Vine” devine foarte raspândit, ajungând să fie cotată drept aplicația anului, în timp ce Candy Crush Saga este cel mai popular joc de pe Facebook, având în medie 46 de milioane de utilizatori lunar. Nu putem uita nici momentele când ascultam “Thrift shop”, “Blurred lines” și “Get lucky” sau când făceam cu clasa Harlem Shake, care devine meme-ul anului, fiind o continuare a Gangnam Style-lului ca anvergură. Cele mai populare debuturi în materie de seriale Netflix le-au avut “Breaking Bad” Și “Orange Is the New Black.”, în timp ce filmele “Frozen”, “The Wolf of Wall Street”, “Fast & Furios 6” sau “Hunger Games 2” au avut încasări uriașe în cinematografe. Febra selfie-ului îi cuprinde pe internauții de toate vârstele, cuvântul fiind introdus în acel an, împreună cu “twerk”, în dicționarul Oxford.

2014

Anul 2014 a venit așteptat de o mare dorință de schimbare și de evoluție la nivel mondial al populației. Fie că vorbim de muzică sau politică, putem spune că acesta a marcat istoria prin implementarea termenului de noutate ca ceva total străin oamenilor.
Astfel, ianuarie 2014 debutează în forță, fiind luna în care Letonia adoptă euro ca monedă oficială de stat. În aceeași categorie de fapte mărețe se încadrează și decizia ONU de a recunoște apartenența Crimeei la Ucraina. Între timp, și în domeniul arterelor avem evenimente remarcabile. Consacratul film al lui Alfonso Cuaron, intitulat “12 ani de salvie” obține premiul Oscar pentru cel mai bun film cu vânzări în toată lumea și proiecții ce se desfășoară până în ziua de astăzi.
Dacă pășim în lumea muzicii cu siguranță toată lumea a auzit de nemțoaica Conchita Wurst, originară din Austria care a câștigat concursul Eurovision cu piesa “Rise like a Phoenix”, în timp ce România reprezentată de Paula Seling și Ovi s-a situat pe poziția a 12-a. Personal, categorizez anul 2014 ca anul absolut al maturizarii mele, anul formării unor prietenii ce se continuă “a la longue”.

2015

2015 reprezintă perioada care mi-a deschis ochii, oferindu-mi o multitudine de drumuri diferite. Nu știu dacă l-am ales pe cel mai benefic, dar nu aș schimba nicio decizie luată pe patcursul acestui an. Consider că atunci s-au produs cele mai multe schimbări din punct de vedere sentimental și intelectual pentru mine: mi-am descoperit majoritatea pasiunilor (pentru muzică, sport și cărți) și m-am dezvoltat foarte mult pe plan personal.
De asemenea, anul 2015 a fost desemnat Anul Internațional al Luminii și (din pură coincidență) Anul European pentru Dezvoltare. De asemenea, tot atunci se împlinesc 70 de ani de la eliberarea lagărului Auschwitz, iar din punct de vedere al reușitelor și inovațiilor, Beagle 2, o sonda britanică pierdută de 11 ani a fost gasită pe planeta Marte și s-au câștigat numeroase premii Nobel în: Medicină, Fizică, Literatură și Pace.

2016- Trump e la putere!

2016 a reprezentat un an al extremelor politice, și, uneori, chiar emoționale. Acesta a adus valuri de mișcări populiste peste state precedent liberale, culminând cu alegerea lui Donald J. Trump în Statele Unite ale Americii și cu votul majoritar în favoarea Brexitului în Marea Britanie, pe 23 Iunie. Faptele menționate au produs un șoc imens asupra lumii, unul peste care încă nu am trecut, aproape 4 ani mai târziu. Un plus al anului 2016 a fost imensul avans tehnologic, în privința realității virtuale sau augmentate, prin headset-uri VR și chiar aplicația Pokemon GO! Totuși, în acest an s-au stins multe vieți prețuite, multe persoane talentate care au influențat secolele XX și XXI, precum David Bowie, care a decedat după o lungă bătălie împotriva cancerului. Astfel, în 2016 am avut parte atât de tragedii, cât și de multe avansuri, acest an devenind pentru omenire un adevărat roller-coaster emoțional

2017

Se spune că anul 2017 a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care și-a pus amprenta asupra lumii într-o zi sfântă de duminică, însă pentru mine a însemnat mult mai mult de atât. În sufletul meu rămâne un an de o deosebită importanță, căci a reprezentat începutul lungului meu drum spre maturirate-în 2017, am reușit să las în urmă,cu delicatețe si, parcă cu teamă, primii mei pași pe această cale. Am legat prietenii strânse cu oameni minunați, mi-am făcut amintiri care vor rămâne pentru mult timp si am căpătat mai multă experiență.
Tot in 2017 au fost lansate melodii ce vor rămâne în istorie: Starboy de The Weeknd sau Shape of You de Ed Sheeran. Nu putem uita de colaborarea dintre Luis Fonsi si Daddy Yanke, Despacito , un ‘fenomen global’ , care este până în zilele noastre cea mai ascultată melodie din lume.
De asemenea,au fost realizate numeroase filme,atât pentru copii,cât si pentru adulți,care au devenit arhicunoscute într-o perioadă relativ scurtă: The Little Vampire, Olaf’s Frozen Adventure, Darkest Hour. Totuși,s-a remarcat capodopera lui Guillermo del Toro și a Vanessei Taylor,anume The Shape of Water (Forma Apei),care se încadrează în genurile dramă, fantezie întunecată și romantic. Acestui film i-au fost acordate 4 premii Oscar: Premiul Oscar pentru cel mai bun film, Premiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră, Premiul Oscar pentru cel mai bun design de producție și, nu în ultimul rând, Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor.

2018- Anul în care clonăm maimuțe

2018, a fost în opinia multora, un an tumultuos, plin de întorsături de situație și trenduri care mai de care mai bizare: de la floss până și până la sprâncene din iarbă…a fost un an lung. În ianuarie 2018 au ajuns pe lume, primele maimuțe clonate în China- Zhong Zhong și Hua Hua, iar în martie au avut loc proteste în peste 900 de orașe din SUA, datorită mișcării “Black Lives Matter” . În iunie 2018 femeile din Arabia Saudită au primit dreptul de a șofa, iar la finalul anului, în noiembrie, s-au născut două gemene în China al căror ADN a fost modificat astfel încât să nu poată contracta gena HIV de la părinții lor, ambii fiind pozitivi.
2018 s-a distins nu numai prin desciperirile științifice, ci și ca fiind anul în care opinia tinerilor începe să conteze și să provoace schimbarea gândirii că “tinerii nu fac nimic”. Greta Thunberg a introdus proiectul Fridays for Future și a dat o voce problemei mediului, iar Boyan Slat a început să curețe oceanele lumii cu rapiditate.

2019- Un final fericit!

Ultimul an din “deceniul copilărie” pentru marea majoritate, a fost dinamic, totul a început sa accelereze puternic, n-a mai contat calitatea, ci cantitatea.
Ne grăbim să atingem perfecțiunea, însă tot ce reușim sa vedem în acest maraton suntem noi, ne privim unii pe alții cum râdem, plângem, țipăm, dansăm, stăm, orice. Și e frumos, a fost frumos. Însă, după un întreg deceniu, am reușit să destrămăm barierele, măștile?
Treizeci de ani de la revoluție, a apărut cel de-al unsprezecelea iPhone, am auzit de cutremurătorul incendiu din Amazon, Tik Tokul și Netflixul au luat amploare, ne ocupa marea majoritate a timpului, reascultam piese vechi din anii 2000 – acestea sunt puținele dintre evenimentele anului 2019 care au contribuit la formarea noastră, la felul nostru unic de a percepe tot ce ni se întâmplă. Și e frumos, a fost frumos.

Care e primul cuvânt care-ți trece prin cap când spui 2019?

Articol colectiv