Tag: ingenious drama

Categories
Blog

Teatrul, arta empatiei – orizontul anului 2024

În spatele scenei teatrului din Bacău, timpul și spațiul se contopesc într-o simfonie a trăirilor lăuntrice, aducând în lumina reflectoarelor piese care pătrund adânc în esența condiției umane. Teatrul băcăuan a fost martorul unor interpretări remarcabile ce au trecut granițele convenționale ale artei scenice. Drumul până în acest moment a fost unul presărat cu obstacole și sacrificii, însă fiecare spectacol montat a fost ca o stea ce luminează calea spre autocunoaștere și reflecție.

O POVESTE SUPER FERICITĂ(DESPRE CUM E SĂ FI SUPER TRIST)

Care-i treaba cu depresia? 

 Sara Toma, o adolescentă plină de viață cu aspirații și visuri mari, este lovită din plin la frageda vârstă de 16 ani de o problemă des cunoscută nu doar în rândul tinerilor. Negarea este un prim obstacol pe care îl întâlnește, refugierea în anturajele amare ale tinereții conturează doar o simplă iluzie a faptului că totul va reveni la normal. 

 Luminile, mișcarea scenică și muzica live sunt elemente ce cresc autenticitatea spectacolului, inducând audienței un joc constant al sentimentelor de fericire, tristețe și problematica găsirii sinelui. A dat naștere și culoare regizorul Horia Suru: “Într-o societate în care fericirea pare a fi obiectivul suprem, povestea noastră explorează curajos și sincer aspecte mai puțin evidente ale existenței noastre (…)”

UZINA ARTIȘTILOR

Uzina artiștilor aduce o perspectivă captivantă asupra lumii teatrului și a culiselor sale, fiind orchestrat cu măiestrie de către Matei Lucaci Grunberg. Spectacolul pune în lumină magia teatrului în care repetițiile transformă scena într-o simfonie discordantă a mentalităților, creând o incursiune umoristică în universul actorilor, culiselor și al publicului.  Spectacolul promite să fie o comedie „ritmată” cu elemente tragice, invitând publicul să râdă, să se emoționeze și, dacă dorește, să plângă. Aici veți găsi un mic sneak-peek din cadrul piesei:)

ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ

„Zăpezile de altădată”, un text original de Dumitru Solomon, este interpretat într-un mod spectaculos de actorii de la Teatrul Municipal Bacovia. Piesa romantică are în centru povestea amoroasă dintre doi tineri – el, înflăcărat de pasiunea din inima sa, încearcă să curteze o fată, pe când ea doar caută iubirea sinceră. Declarațiile juvenile și banale revoltă inclusiv statuia din parc, care coboară de pe soclu pentru a le oferi o doză de realitate în lumea lor idilică. Trecerea timpului pune la încercare relația celor doi, probând teoria statuii. Piesa, în regia lui Marius Gîlea, dezvăluie o poveste despre viață, amorul adolescentin și iubirea longevivă.

DESPRE ȘOARECI ȘI OAMENI

În perioada Marii Crize Economice se prezintă povestea lui George, ipostaziat ca protectorul prietenului său și ca umbra ce veghează asupra acțiunilor regretabile ale acestuia și Lennie, care este înfățișat în postura vulnerabilă de care omul dă dovadă în existența sa și îl constrânge pe George  să sufere consecințele greșelilor sale. Piesa propune publicului o reflectare amănunțită a unor teme actuale, precum condiția umană, stările sociale, interesele financiare, prietenia, singurătatea, autodepășirea condiției, relațiile interumane. De asemenea, este ilustrată perspectiva asupra femeii de categoria masculină, aceasta fiind una degradantă. Spectacolul lărgește orizonturile publicului, determinându-l să înțeleagă complexitatea societății de ieri și de azi și să empatizeze cu protagoniștii și cu situațiile problematice cu care aceștia se confruntă în timpul căutării unei stabilități financiare.

ZEUL MĂCELULUI

„Zeul Măcelului”, regizat de Andreea Lucaci, prezintă o realitate pură care dezvăluie angoase, frustări, diferențe sociale și moduri de abordare a vieții cotidiene, pornită de la o banală ceartă între doi copii. Două perechi de părinți grijulii se întâlnesc în sufrageria apartamentului uneia dintre ele să discute civilizat despre incidentul petrecut la scoală între odraslele lor, incident în urma căruia unul dintre băieţi, Bruno, ajunge acasă cu doi dinți în minus drept pedeapsă pentru că a refuzat să-l accepte pe celălalt, pe Ferdinand, în gaşca sa. 

“CĂSĂTORIA”

Spectacolul „Căsătoria” propune un soi de umor bulevardier, care captivează spectatorii care apreciază lucrurile de acest fel. Piesa vorbește despre superficialitate, iubirea falsă și speranțe deșarte. În schimb, adaptarea propusă de regizor încearcă să accentueze mai excentric întâmplările din cadrul scenei, aducând în atenția publicului printr-un alt mod tema sugestivă pe care o abordează opera. Râsul îi servește acestei comedii drept armă cu care se opune manifestărilor grotești ale răului, care nu sunt regăsite în tragedii, ci mai degrabă, în absența elementelor tragice.

INSECTE

Insecte reprezintă o adaptare realizată de Alexandru Ivănoiu după Frații Čapek, tradusă în limba română de Tudor Mușatescu și Sanda Apostolescu. Piesa, sub direcția artistică a lui Mădălin Hîncu, explorează subtilitățile existenței și sensurile ascunse în vremuri de criză istorică. Spectacolul propune o călătorie fascinantă în lumea aparent inofensivă a insectelor, care reflectă situații și dileme din viața de zi cu zi a oamenilor. În această piesă, micile personaje devin metafore vii prin proiecția psihică asupra naturii lipsite de înzestrare spirituală, dezvăluind linia infimă dintre „neom” și individ.

Zbătându-se la limita dintre realitate și metaforă, piesele prezintă trăiri profunde care împing publicul la introspecție. Cu fiecare replică, teatrul a devenit oglinda în care se reflectă întrebările veșnice ale umanității, provocându-ne să contemplăm complexitatea propriei noastre ființe. Cu personaje atent sculptate, acestea devin un „avatar” al pasiunilor și problemelor umane. Prin teatru înțelegem artă, iar prin artă înțelegem sentimente. Teatrul este chiar arta oamenilor, a trăirilor și a lumii. Privind în sus, spre „cer” spectatorii sunt invitați să își lase gândurile să zboare până la norii de deasupra.

Articol redactat de Adjudeanu Amalia, Turcea Nayra, Filip Nicole, Prisecaru Teodora, Verman Ioana, Sandu Raluca, Tofănescu Ștefania, Scârlat Alexandru.

Categories
Blog

Interviu cu Ștefan Lupu: teatru și dans

Două mari cuvinte îl definesc pe regizorul Ștefan Lupu: teatru și dans. Dar sunt acestea într-adevăr singurele pe care le putem folosi pentru a-i concentra esența, sau este termenul de “artă” sugestia întregului sau caracter? Ștefan Lupu ne divulgă într-un interviu din ediția 24 a festivalului I.D. Fest multitudinea rolurilor pe care le joacă în vastul univers al artei teatrale. Împreună cu el, am călătorit prin certitudinile și abstractitățile acestui domeniu, dar am reușit oare să aflăm cine este el de fapt? 

Totul începe cu o întrebare aparent simplă, dar existențială. Diverse voci spun că Ștefan Lupu este regizor, coregraf, profesor, dar el ce ar răspunde la întrebarea: `Ce îl face pe Ștefan Lupu, Ștefan Lupu?`

“Am muncit foarte mult în ultimii ani, pasionat fiind și am ajuns într-un punct al carierei mele în care fac mai multe lucruri. De aici vine și întrebarea oamenilor din exterior, care nu mă cunosc; <<Ce face el de fapt? Ce îl face pe Ștefan Lupu Ștefan Lupu?>>. Răspunsul este tot acest pachet de regie, coregrafie, profesoratul. Printre altele, organizez și un festival de dans, care se desfășoară la Iași, reprezintă o asociație culturala, învățând și ce înseamnă relația financiara cu resursele artistice, iar că să pun cireașă pe tort, fără să mă laud, ultima întâmplare `nefericita` din viața mea este directoratul teatrului din București. S-a întâmplat un lucru extraordinar când mi s-a dat ocazia aceasta de a conduce un teatru. Dacă până acum tot ce făceam era pe partea practica, că interpret pe scenă, acum văd cum funcționează arta dintr-un alt punct de vedere.”

Acestea fiind spuse, este oare tot acest drum lin și lipsit de obstacole esențiale, sau nici cei mai buni nu scapă de ele?

“Uneori Ștefan Lupu omul suferă după Ștefan Lupu omul, pentru că uneori mă pierd și sunt momente în care mă regăsesc și îmi dau seama că și eu sunt important în viața mea, dar pentru că muncești atât de mult și oamenii au nevoie de tine, responsabilitatea mă obliga câteodată să uit de viața personală și să mă sacrific. Chiar dacă sună ca un clișeu, momentan am ales să mă sacrific. Aici Ștefan Lupu încă încearcă să echilibreze dezechilibrul din viața lui echilibrata.” 

Nu putem decât asuma că acest dezechilibru ordonat se întâmplă să fie un element neprevăzut al vieții lui Ștefan Lupu. Atunci, ne întrebăm, cum și-a imaginat Ștefan din copilărie că va arăta aceasta ordine?

“Era o vreme în care voiam să devin maestru de judo, dar cum lucrurile se schimba foarte rapid, am ajuns să îmi doresc la liceul de arte, fie pe chitară, fie pe desen. Am simțit latura asta artistică  din școala gimnazială, iar până la urmă s-a legat această poveste cu teatrul, o întâmplare fericită sau aparent nefericită. Dar am învățat că tot ce este aparent și tot ce înseamnă greșeli în viață te fac un om mai bun pe domeniul tău. Lucrurile cu adevărat importante se obțin greu. 

Nu mă așteptam totuși că în punctul acesta să fac atât de multe lucruri. Interesant este că, deși teatrul și dansul sunt arte diferite, ele la un moment dat se împletesc foarte bine, au logică. Din toată dimensiunea asta care de fapt creează mai multe ramuri și pare că este un material mai greu, la un moment dat lucrurile se întorc, se îngustează și se împletesc între ele, astfel încât totul devine paradoxal mai simplu.”

Paradoxul artei este poate printre cele mai interesante, iar îmbinarea a doua moduri de manifestare într-un singur moment plin de emoție, în fața publicului, face acea clipă unică și completă. L-am întrebat pe coregraful nostru: De unde a pornit ideea contopirii dansului cu teatrul? 

“Nu știam dacă sunt potrivit pentru teatru, iar dansul nici nu exista în vocabularul meu. Totul a pornit dintr-o îndoială, dintr-o dorință, din multe întrebări fără răspunsuri și cu teamă de eșec. Plăcerea de mișcare vine de când eram copil. Țin minte că săream prin casă, stăteam în mâini, stăteam în cap, era un lucru foarte dinamic în corpul meu care se lega de joc și joacă. Asta a creat pe parcursul anilor o inteligență corporală care urma să mă ajute foarte mult. Partea de fizicație este strâns legată de actorul modern. El trebuie să își conștientizeze corpul, trebuie să danseze foarte bine. Asta nu îl face un actor mai bun, dar îl face un actor mai bogat.”

Ușor, ușor, cu pași mici înțelegem complexitatea teatrului și a meseriei de actor. Totuși, întrebările nu au luat sfârșit și poate că nu vor lua niciodată, dar am fost incredibili de curioși să aflăm ce semnifică mișcarea și dansul în lumea teatrală? 

“Mișcarea este esențială. Văd actori foarte buni pe scena care nu știu cum să își folosească corpul și este foarte trist. Te uiți la ei, sunt actori buni, sunt puternici, excepționali și te uiți la corpurile lor care nu sunt la nivelul actoriei. Ceva devine ciudat când mâinile tale, poziția corpului, echilibrul nu sunt la nivelul vocii și al emoției. Le spun elevilor mei că nu am pretenția să fie dansatori, pentru că este vorba de conștientizarea și posibilitățile corporale. Corpul este cel mai important instrument, în egală măsură cu vocea. Din nou, nu vorbim de dans, ci de modul în care corpul tău trăiește, modul în care respiră. Atunci când îmbini emoția, gândul, vocea și corpul, actorul este împlinit.”

“Împlinirea”, un sentiment aparent simplu, același pe care l-am experimentat și noi când interviul a luat sfârșit. Așa că, ne întrebăm din nou, cine este Ștefan Lupu? El este teatru, dans, regizor, profesor, iar mai presus de toate, un artist care încă se descoperă, un om care încă învață și plutește printre miile de posibilități pe care arta i le dă la dispoziție. 

Articol redactat de Ștefania Brătescu.

Categories
Blog

De la ID Fest pe scenă: Horia Suru în culise

În spatele scenei, în lumea culiselor există povești și sacrificii nevăzute. Horia Suru nu este doar un regizor remarcabil, ci și unul dintre primii participanți ai festivalului I.D. Fest. Această incursiune ne dezvăluie mai mult decât povestea personală a regizorului, ci și modul în care experiența de lungă durată în cadrul festivalului i-a influențat viziunea artistică.

Cu cea de a 24-a ediție încheiată am vrut să aflăm cu ce impresii a rămas:

„Sunt foarte mulțumit. Mi s-a părut o ediție foarte bine organizată, fără evenimente majore sau perturbate. Programul a fost respectat , și tot ceea ce ne-am propus de la bun început, s-a materializat. Cred că această ediție demonstrează un grad înalt de maturitate în ceea ce privește organizarea festivalului.”

Ce îl face pe regizor să se întoarcă în fiecare an:

„Mă întreb asta destul de des, mai ales în perioada de pregătire a festivalului când discutăm despre program. Vin de atât de mult timp, încât știu că o parte din luna august mi-o petrec aici. Pe lângă asta, I.D. Fest reprezintă o etapă importantă în dezvoltarea mea artistică pentru faptul că toată tinerețea mi-am petrecut-o la I.D. Fest.”

Fiind unul dintre fondatorii festivalului am vrut să aflăm despre originea acestuia:

“A fost înființat ca o dorință de a ne întâlni, în contextul în care existau doar două trupe de teatru în Bacău. Mai exista deja un festival de teatru la Timișoara unde doar acolo ne întâlneam cu mai multe trupe din țară. Astfel s-a născut, cumva organic, dorința de a ne vedea mai des. Evident că toată lumea a îmbrățișat ideea și s-a pus pe treabă. O idee, o discuție, despre cum am putea face un anumit lucru, cum am putea face rost de niște bani, cazare, masă, când, cum și cu ce oameni. Dar în primele ediții era extrem de diferit. Erau vreo 6 trupe, nu foarte mari, în total fiind vreo 30 de oameni. Astfel, a apărut acest loc în care s-a văzut cât de bine s-a simțit lumea, cu spectacole, schimburi de idei, de păreri despre teatru, despre viață. Cumva încet-încet s-a dat mai departe către următoarele generații, și acum, iată-ne aici după atât de mult timp.”

De unde am plecat și unde am ajuns:

„La început, ideea a fost de a crea un loc de întâlnire pentru noi, și nu am avut în minte să lăsăm ceva în urmă care să aibă impact asupra culturii tineretului din Bacău. A fost doar o bucurie personală și atât. Ceea ce este impresionant este faptul că, în ciuda dificultăților, obstacolelor și a complexității de a construi ceva cultural în România, am reușit să dezvoltăm acest festival.”

Care sunt diferențele dintre prima generație I.D. Fest și cea actuală?

“Sunt foarte multe diferențe. Era altfel lumea acum 20 și ceva de ani. Nu exista Facebook și tot social media, oamenii încă mai împrumutau cărți de la bibliotecă…Dar exista dorința de a fii împreună, pasiunea unor tineri de a se întâlni și de a crea ceva împreuna, iar asta cred că s-a păstrat și în prezent.”

O amintire din cadrul festivalului care rămâne și în prezent…

“În timpul adolescenței petrecute la festival, am avut o experiență destul de neobișnuită. Pentru deschiderea festivalului, m-am decis să mă spânzur de un picior deasupra scenei, vorbind la microfon de la o înălțime de 3 metri. Astăzi, acest gest ar fi considerat de un teribilism extrem, dar la acea vreme a avut un sens special.”

Ce a simțit regizorul când acesta a câștigat premiul UNITER pentru cea mai bună regie:

„A fost foarte surprinzător. Nu mă așteptam deloc, nici când am realizat spectacolul, nici când am fost la gala de premiere. Eram convins că a fost o greșeală și că premiul nu va fi acordat mie. A fost un șoc, dar în același timp o bucurie imensă că spectacolul meu a atras atenția presei și a fost recunoscut.”

Dar ce responsabilități vin odată cu un premiu de prestigiu?

„Responsabilitățile legate de regia spectacolelor le-am simțit și înainte de premiu. Acest premiu a fost mai mult o confirmare a faptului că drumul meu artistic a fost corect și că ar trebui să continui să urmez calea pe care mi-am dorit-o și să transmit asta prin spectacolele pe care le regizez. A fost un semn că trebuie să merg înainte cu încredere în ceea ce fac.”

Ce înseamnă cu adevărat să fii un regizor de teatru?

”Un regizor de teatru trebuie să aibă multe abilități. Trebuie să fie un bun organizator al timpului și resurselor. În același timp, trebuie să îndeplinească multiple roluri – să fie psiholog, profesor, părinte – pentru a menține o echipă unită. Munca în echipă nu se referă doar la actori și tehnicieni, ci și la toți cei implicați în producția unui spectacol, de la cei de la costume la cei responsabili de promovare și finanțare. Toți acești oameni trebuie să lucreze împreună în armonie pentru a crea un spectacol reușit.”

Am fost curioși să aflăm care este piesa care are un loc special în inima regizorului:

„Nu pot să aleg o singură piesă de suflet, deoarece toate proiectele mele au fost importante pentru mine. Am abordat fiecare spectacol cu aceeași pasiune și implicare, fără să fac vreun proiect doar pentru altcineva sau sub presiunea cuiva. Aleg proiectele care mă inspiră și care încă au ceva de spus, indiferent dacă sunt diferite sau nu față de cele anterioare. Le apreciez pe toate și le iubesc pe fiecare în felul lor.”

Ce înseamnă teatrul pentru un regizor și transcende acesta sfera artistica?

„Teatrul este cu siguranță mai mult decât artă pentru mine. M-a ajutat pe plan personal, putând să explorez și să înțeleg mai bine lumea din jurul meu, să-mi exprim opiniile și să pun întrebări despre societate și viață. Prin intermediul teatrului, pot să mă confrunt cu teme și probleme care mă preocupă și să încerc să le înțeleg mai profund. Este o sursă de inspirație și o modalitate de a explora și de a pune sub semnul întrebării aspecte ale realității.”

Cum cariera de regizor este un drum lung, am vrut sa aflăm cum a fost acesta pentru Horia Suru:

„Începutul carierei mele de regizor a fost extrem de dificil. Începuturile sunt întotdeauna provocatoare, în special într-un domeniu nou. M-am luptat mult pentru a realiza primul meu spectacol într-un mic bar din București. Am reușit să conving mai mulți oameni să facem acest spectacol și apoi am încercat să îl ducem în cât mai multe locuri. După aceea, am trecut printr-o perioadă în care am simțit că nu mai pot continua, dar am revenit și am continuat să lupt pentru cariera mea. După ce am regizat câteva spectacole, lucrurile au devenit mai ușoare, dar la început a fost o luptă grea. Perseverența a fost cheia.”

În lumea regizorului, povestea artistică este mereu în mișcare, iar următorul act se conturează deja pe orizont. Sub titlul intrigant “O poveste super fericită despre cum e să fii super trist”, cu premierea la teatrul Municipal Bacovia, acest spectacol explorează o temă profundă și sensibilă, deghizată sub măști comice. Cu o abordare artistică unică, regizorul promite să aducă în fața publicului o poveste captivantă despre depresie, explorând aspectele sale subtile și complexe.

Articol redactat de Turcea Nayra și Tofănescu Ștefania.

Categories
Blog

A fi “om” sau a fi “teatru” alături de Isabela Neamțu

“Niciun om nu seamănă cu altul și niciun om nu a semănat cu un alt om de-a lungul tuturor epocilor ever. Și știi de ce? Pentru că noi suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Iar el fiind o infinitate de posibilități, noi avem o infinitate de chipuri”. Aceasta este prima lecție pe care ne-a transmis-o actrița Isabela Neamțu, încă de la începutul discuției cu dumneaei. Însă a-l numi un simplu interviu este o mare greșeală, căci am simțit cum marea actriță ni se destăinuie și ne împărtășește din micile sale secrete, așa cum ai face alături de un prieten drag.

Printre spectacole pline de talent încă “fraged”, pauze de mese, feedback-uri împărtășite tinerilor actori și articole scrise pe podele reci ale holurilor, am văzut tot ce mișună în inima Teatrului Municipal Bacovia și am reușit să petrecem 20 de minute în lumina pasiunii și tăriei doamnei Isabela. Prin poveștile împărtășite cu drag am călătorit împreună până la începutul carierei sale, până la eleva de clasa a 11-a care a dat audiție pentru o piesă în orașul său natal, Piatra Neamț, din pură curiozitate, descoperind lumea artei direct “mușcând din măr”. Deviza “a treia oară e cu noroc” i-a cârmuit drumul, determinând-o să nu renunțe la dorința ei de a face actorie și să depășească orice obstacol care i s-a ivit atât pe plan profesional cât și personal. “E o provocare fiecare zi. Ajungi să cunoști meseria destul de bine, ajungi să-i cunoști pe cei din jur, pe partenerii tăi de scenă. Ajungi să te cunoști pe tine foarte bine în cadrul meseriei și provocarea e să găsești tot timpul ceva nou care să rămână interesant și care să merite să fie urmărit în continuare.”

În căutarea răspunsului la eterna întrebare care urmărește cariera fiecărui artist, am reușit să descoperim concepția Isabelei despre ce înseamnă să fii cu adevărat actor: “Folosești carnea și sângele tău. Și lacrimile tale și experiențele tale și ceea ce diferențiază un actor de altul e tocmai lucrul ăsta, că e un om  diferit și de asta personajul e diferit când joacă actori diferiți. Este faptul că prin fiecare personaj tu defapt descoperi câte ceva despre tine. Pentru că tu te pui în pielea altui om care trece prin niște situații și tot timpul faci exercițiul: Cum aș reacționa eu în poziția asta? Ce aș face eu în situația asta? Cum aș aborda eu situația asta? Și exercițiul ăsta te face să descoperi despre tine lucruri. Cred că asta e frumusețea meseriei.” 

Într-o societate în care tehnologia guvernează viziunea și existența individuală, mica portiță de scăpare din continuumul cotidian al adolescenților pare să rămână momentele detașării de propria persoană și transpunerea în emoțiile și existența unui nou personaj. Devenind parte din ei, marchează parcursul într-un nou univers, creând o lume eliberatoare alături de regizor, de colegi și de scenariul care prinde viață. Astfel de povești am întâlnit pe tot parcursul festivalului I.D. Fest, unde dedicarea și patima de a transmite emoții pe scenă au marcat-o și pe actrița-jurată: “Constat cu multă plăcere că tinerilor le place încă teatrul și le place să se adune ca să se joace de-a teatrul. E incredibil când ai la îndemână atâtea posibilități de a petrece timpul. Iar ca să-i atragem, pasiunea noastră să-i hrănească și tot așa. E transmisibilă pasiunea. Eu, cel puțin, fac parte dintr-o generație care aveam două ore de program de TV. Adică informația noastră era foarte limitată. Și atunci eram noi limitați,. Nu aveam o deschidere la fel de mare. Nu eram atât de dezinhibați. Ei, faptul că cei tineri au posibilitățile acestea nelimitate la informație îi face mai deschiși și atunci li se deschid ușile și pentru pasiune.” 

În fiecare an, nouă o ediție I.D. Fest ne așteaptă atât pe noi, tinerii iubitori de teatru, dar și pe jurații care trăiesc alături de spectatori fiecare moment la intensitate maximă. Astfel, am dorit să aflăm perspectiva Isabelei Neamțu asupra reîntoarcerii anuale în inima Bacăului, tărâmul colorat de reflectoare și brăzdat de ocazionala ceață misterioasă a mașinilor de fum, unde aplauzele și uralele sunt simfonia sufletului de actor: “E un barometru. Prima oară când am venit am fost copleșită. Nu văzusem încă atât de mulți oameni adunați să facă teatru. Wow…Și am fost copleșită de emoțiile lor, de frumusețea lor, de curățenia lor, de ideile lor, de creativitatea lor, Și am fost praf prima ediție. Apoi m-am obișnuit, știam la ce vin și în fiecare an vin pregătită eu să primesc cât mai mult și să învăț de la ei. Înveți foarte multe din contactul cu tinerii în asemenea context. Mi se pare că în alți ani, poate părere doar așa la prima vedere, în alți ani nu exista aceeași seriozitate. Mi se pare că unele trupe veneau ca să se distreze sau că aleseseră clubul de teatru așa ca o ușă spre o distracție de vară. Acum nu, am văzut spectacole făcute cu responsabilitate și cu multă seriozitate și mi-a plăcut mult asta.” Deși actrița joacă la un alt nivel, de fiecare dată învață ceva nou de la adolescenții pe care îi întâlnește și privește: ”E, pe de-o parte pasiunea, flacăra de început care nu se compară cu nimic. Mi-aduc aminte de fiecare dată…Și pe de-altă parte e curățenia asta a oamenilor care nu știu ce se întâmplă cu ea. Se adună foarte mult balans, se adună oameni ce își pun măști ca să funcționeze în societate. Și aici e foarte multă libertate. Își permit să fie ei și e de neprețuit asta.”

În ultimele momente ale discuției, am aflat de la Isabela câteva sfaturi demne de urmat pentru cei la început de drum sau căzuți în prăpastia criticilor și judecăților, acompaniate de cuvintele de încurajare pentru actrița din trecut, abia inițiată în lumea teatrului. Plină de emoție și sensibilitate, ne-a mărturisit regretul încercării de a alunga elementul slăbiciunii din viața ei: ”Aș încuraja-o mai mult, i-aș spune că e OK să fie sensibilă și vulnerabilă și i-aș spune că…i-aș da mai multă încredere în ea și aș sfătui-o să iubească mai mult: pe parteneri, pe cei din jur.”

Purtând în suflet cuvintele pline de înțeles și sensibilitate ale omului Isabela Neamțu, ne retragem din cosmosul interstelar al ediției 24 și ne aventurăm printre corali, alge și vietăți marine, agățându-ne de câte o coadă a unei pisici de mare. Ne lăsăm purtați prin adâncurile mării în căutarea noii noastre case: castelul de pe tărâmul I.D. Fest 25.

Articol redactat de Poiană Delia și Ilaria Puiu.

Categories
Blog

I.D. praf de stele: ultima călătorie printre planete

 Ajunși la capăt de drum și din ce în ce mai aproape de linia de final, trupele participante sunt nerăbdătoare să afle câștigătorii celei de a 24-a ediții I.D. Fest. Cele 7 zile de festival au luat sfârșit, iar călătoria în universul I.D. Fest a fost o experiență incomparabilă atât pentru participanți cât și pentru organizatori, însă mai avem de trecut o etapă în listă până vom intra cu adevărat în ediția 25 a festivalului de teatru băcăuan.

Mic sumar al zilei a șaptea

Atmosfera simțită la finele festivalului aduce cu ea un bagaj de emoții plin de suspans și melancolie, ținându-i pe participanți cu sufletul la gură până în momentul nominalizărilor. Fiecare trupă și fiecare actor este conștient că a dat tot ceea ce a putut pe scenă, iar în următoarele clipe munca depusă va fi recompensată după merit.

Înainte de începerea premierii, festivalul a fost închis într-o notă similară deschiderii, însă, ultimele 7 zile și-au pus amprentele mai mult ca oricând. Participanții s-au bucurat să revadă câteva cadre din timpul festivalului care au surprins activitățile și efortul lor depus pe perioada șederii lor la I.D. Fest.

Momentul mult așteptat

Presiunea din sală a ajuns la cote maxime, iar trupele au ajuns să numere secundele până la momentul culminant al serii. Panica se poate citi pe chipurile participanților, însă momentul mult așteptat a sosit.

Așadar, vom începe cu premiul pentru “Cel mai bun actor în rol secundar” care îi revine lui Voicu Dumitraș, din trupa Heavenly Hell, iar premiul de “Cea mai bună actriță în rol secundar” i se acordă Mariei Cojocariu din trupa Drama Club. Premiul special al juriului se subîmparte în două categorii, “Pentru inovație în arta actorului mânuitor” acordat trupei In The Spot pentru spectacolul “Poveste de sertar” și “Pentru autenticitate” acordat trupei Treivirgulăpaișpe Buzău pentru spectacolul “Brainstorm”. Pentru ”Cea mai bună scenografie”, câștigătorii sunt cei din trupa “Victory of Art”, iar pentru ”Cea mai bună regie” este premiat Andi Andriuca, regizor al trupei “ACT Bacău”. Premiile pentru “Cea mai bună actriță în rol principal” și “Cel mai bun actor în rol principal” li se acordă Ioanei Verman și lui Mihai Boca în rolul lui Trufaldino și Pantalone, actori ai trupei ACT Bacău. Cel mai bun ONE MAN SHOW li se acordă Anastasiei Robu și lui Dragoș Andrei Prudeanu pentru rolul lui Willie și al lui Forest Grump. Premiul Coca Bloos este câștigat de Ioana Ursache și Ariana Pavilescu în rolurile Hamalul Unu și Hamalul Doi din cadrul spectacolului “Slugă la doi stăpâni”, iar premiul pentru ”Cel mai bun spectacol” i se acordă trupei “ACT Bacău” pentru piesa “Slugă la doi stăpâni”.

Ne luăm rămas bun!

Răsuflări ușurate și lacrimi de bucurie sunt unele dintre puținele emoții pe care le putem surprinde pe fețele tuturor, aplauzele necontenite răsună până și în cel mai mic colț al teatrului. Îmbrățișările pline de recunoștiință și actorii foarte mândrii de reușitele lor sunt dovada că și ediția de anul acesta a festivalului a fost un succes.

Un lucru este cert și anume faptul că cea de-a 24-a ediție I.D. Fest oficial s-a încheiat și deși acesta pare că ar fi finalul, ne vom revedea anul viitor în cea de-a 25-a ediție I.D. Fest!

Articol redactat de Ștefania Tofănescu.

Categories
Blog

Povești din culise: Trupele din Botoșani și Câmpina

Bacău. Teatrul Bacovia. Planetele Atelierul de teatru, Drama Club și Mircea Albulescu orbitează prin galaxia actoriei. În călătoria lor în căutarea unui festival dedicat tinerilor, cele două astre sunt atrase în mijlocul drumului dintre Câmpina și Botoșani: I.D. Fest Bacău. Descoperă parcursul trupelor până la sosirea la destinația finală: ediția a douăzeci și patra a festivalului, unde creativitatea și ingeniozitatea ating cote nemaivăzute.

Drama Club Botoșani

Timp de 23 de ani, trupa Drama Club Botoșani a reprezentat o comunitate strâns unită de adolescenți pasionați de teatru. Aceștia au căutat mereu să pună în valoare micile talente  pentru a dovedi pasiunea și ambiția cu care se prezintă pe scenă la fiecare spectacol. Ora 18:30 a zilei de 25 august marchează momentul în care planeta Drama Club își începe rotația în jurul mulțimii adunate pentru a afla adevărul: este oare perechea Romeo și Julieta cuplul ideal pe care îl cunoaștem cu toții? 

Într-o abordare inovatoare, prin „Romeo & Julieta loading…”, după William Shakespeare, trupa prezintă o reinterpretare a celebrei povești de iubire. Ridicând întrebări, cu o intrigă controversată, piesa îmbină momentele de tensiune cu umorul, unde avem oportunitatea să vedem personajele din „spatele cortinei”. Piesa prinde contur prin prestația remarcabilă a următorilor tineri actori: Aghiorghiesei Maia, Andreescu Evelina, Andrei Mihnea, Arcalianu Ana, Butnariu Mihnea, Cojocariu Maria, Coșoreanu Ioana, Crețu Ionut, Pușcașu Calin, Rotaru Elena, Tănasă Francesca, Tiperciuc Karina, Toma Andreea, Zamfir Bianca, Alex Matei Constantin, Ursachianu George.

Atelierul de teatru Botoșani

Atelierul de Teatru este trupa Colegiului Mihai Eminescu din Botoșani, fondată în anul 1995, iar din 2003 au realizat peste 40 de spectacole remarcabile, printre care și  “SELECTA” pe care au jucat-o și în cadrul festivalului. Astfel și-au creat un renume în lumea teatrului adolescentin cucerind inimile spectatorilor pe scenele a mai multor festivaluri de renume. 

Pe data de 26 august, de la ora 14:30, personajele au aterizat pe scena Teatrului Bacovia în haine viu colorate, dar cu intenții sumbre. O dorință oarbă de celebritate pe social media le umbrește judecata și îi împinge spre prăpastia unei false fericiri.  Un cuvânt le dictează toate mișcările: popularitatea. Într-un peisaj modern, oamenii 
renunță la autenticitate și se pierd în haosul dorinței de a ajunge „sus”. Prin această adaptare captivantă de Marta Mateiciuc și Monica Bîrsă, după textul „Gaițele” de Alexandru Kirițescu, tinerii aduc o perspectivă diferită, provocând publicul să trăiască la unison un puternic sentiment: entuziasm. În lumina reflectoarelor, îi avem în distribuție pe: Sophia Mititelu, Marta Mateiciuc, Andrei Asiminicesei, Fatima Goz, Monica Bîrsă, Rux Rădulescu, Luca Floria, Denisa Corneschi, Andrei Maicariu Mick Bălan, Olivia Pomparău, Cristina Roșca, Mădălina Andrici, Miruna Bereșteanu, Emanuela Anghelache.

Mircea Albulescu Câmpina

De un deceniu întreg, trupa Mircea Albulescu îi unește pe tinerii din Câmpina și din împrejurimi, construind împreună un mediu facil pentru toții iubitorii de frumos în lumea teatrului adolescentin. Momentele grele prin care au trecut, au făcut ca trupa să renască mai puternică și mai dornică de explorare a lumii artistice, reușind totodată să trezească spiritul de creație, pentru a realiza texte proprii pentru piesele de teatru. Un altfel de exemplu este piesa “Lovebomb” jucată la Teatrul Bacovia pe 26 august la de la ora 18:30, ce reprezintă un amestec de sentimente și trăiri ale actorilor gata să fie descoperite de către spiritele neînțelese din rândul spectatorilor.

Piesa „Lovebomb”, nu are un autor. Fiecare dintre tinerii actori s-au concentrat pe unul dintre cele 5 sentimente primordiale: bucuria, melancolia, furia, frica și nemulțumirea. Sub protecția anonimatului, tinerii au împărtășit povești personale în care s-au ciocnit cu fiecare emoție, iar cortina trasă a dezvăluit povestea transpusă de actorii: Ilinca Agnes Gheorghe, Liliana Bucătaru, Ema Ionescu, Vlad Katilka, Radu Mihalcea, Ioana Slujitoru  Bianca Roman, Teodora Simionescu, Alexia Drăgan, Iulia Dulgheru, Antonio Floroiu, Cosmin Bucur, Cristina Ureche, Jodelle Milu Ștefan Săcuiu, Ștefan Rîndașu,  Mario Ioniță,  Matei Stroe,  Izabela Comănescu. 

Deși trupele nu ne sunt străine, fiind vechi prieteni ai festivalului, am vrut să redescoperim magia care îi captează și îi atrage să revină în fiecare an la I.D. Fest.

“I.D. Fest este ca o păpădie. Este o experiență frumoasă și unică, care ne schimbă. Este un loc în care evoluăm, în care ne dăm frâu liber, întocmai ca o păpădie. Așa cum semințele unei păpădii zboară libere purtate de vânt, așa și I.D. Fest își extinde magia în lume, unind tinerii din toată țară.”

Cu fiecare spectacol, suflete învăluite de sentimente și trăiri se contopesc în povestea planetei ID Fest. Tinerii actori au pornit într-o călătorie fascinantă, unde lumile se întâlnesc și trăiesc prin pasiunea pentru teatru. Cu fiecare cuvânt, cu fiecare expresie și cu fiecare gest ne apropiem de cel mai complex univers – omul.

Articol redactat de Nayra Turcea și Poiană Delia

Categories
Blog

Recrutări I.D. Fest-capitolul 25

I.D. Fest este călătoria pe care abia aștepți să o parcurgi la sfârșitul lunii august și totodată cea care te face să uiți de începutul școlii și de toate problemele vieții adolescentine. Te face să te deconectezi de viața de zi cu zi și te poartă către lumea teatrului tânăr din România, unde trupe talentate din toată țara se adună pentru a fascina publicul băcăuan și pe iubitorii de actorie. Vrei să aflii în ce constă un festival alcătuit și pregătit integral de tinerii entuziaști din Bacău? Te așteptăm să îți alegi departamentul cel mai potrivit pentru tine și să te alături echipei I.D. Fest!

Foto-Video

O cameră, un obiectiv și un om în spatele acesteia. De atât ai nevoie pentru a captura o fotografie. Dar ce face de fapt departamentul de foto-video special și plin de pasiune? Răspunsul este în munca lor, în fiecare fotografie și fiecare videoclip ce te introduce într-o altă dimensiune a festivalului, a workshopurilor și a nelipsitelor momente de distracție. Este un departament al emoției profunde, concise într-un singur aparat. 

Creative

Toate rețelele de socializare sunt „cosmetizate” de graficile și afișele create de membrii departamentului de creative. Arta și originalitatea sunt elementele principale care învăluie toate postările și anunțurile făcute în cadrul asociației. Conturul creionului spune povestea Training Camp-urilor și a festivalului și creează portretul în care ne aflăm noi, organizatorii și actorii prezenți în fiecare ediție.

Advertising

Poate v-ați pus întrebarea: `Cine se află în spatele postărilor multicolore ce promovează festivalul?`. Aceștia sunt nimeni alții decât membri departamentului de Advertising. La baza fiecărei postări stă o nouă idee, un nou concept și o minunată execuție. Asumându-și arta cu numele de social media, Advertising reușește să transmită cele mai noi și importante vești ale festivalului, ce ajung dincolo de marginea Bacăului.

Logistică

Ei sunt micul creier din spatele organizării și monitorizării activităților din festival. Ordinea este calitatea care le guvernează munca, iar căutarea și sistematizarea informațiilor despre trupele participante ne asigură o mai bună colaborare și rezolvare a sarcinilor. „Secretarii” I.D. Fest oferă echilibrul de care avem nevoie pe tot parcursul anului.

Redacție

Cuvinte tastate pe un laptop vechi, cuvinte scrise pe o foaie de hârtie, orice ar fi, redacția le va scrie. Departamentul de Redacție este expresia creativității literare, locul unde observi și absorbi fiecare secundă, pentru a o reda mai departe unei întregi audiențe. Aici vei face cunoștință cu mari oameni ai teatrului, vei pune întrebări imposibile, vei scrie versurile propriei poezii. Aici, fiecare moment este o frază din următorul articol, este un capitol din următoarea poveste.

ITS

Îndemânarea este la ordinea zilei în departamentul de lucru manual. În zilele obositoare și aglomerate de festival suntem învăluiți de decorațiunile create de cei din ITS, iar cu toții știm că petrecerile sunt cele mai așteptate momente datorită tematicilor îndrăznețe și captivante gândite de organizatorii cei mai iscusiți.

Un nou capitol începe. Va așteptăm la recrutările I.D. Fest ediția 25 în incinta liceului Ferdinand I în zilele de 21, 29 septembrie și 6 octombrie de la ora 18:30 pentru a cunoaște departamentele în adevărata lor profunzime. Echipele se extind, festivalul se mărește, iar cât timp teatrul continuă să existe și tu vei putea face parte din această experiență inedită.

Articol redactat de Poiană Delia și Brătescu Ștefania

Categories
Blog

Povești din culise: Victory of Art & treivirgulăpaișpe

În ultimele zile de I.D. FEST, ne întâlnim cu două trupe total distincte, dar al căror univers se leagă în acest an pe planeta festivalului: 3,14 Buzău, debutanți ai festivalului, și Victory of Art București. Prima trupă va juca pe 25 august, la ora 15:30, piesa „Brainstorm”, pe când cea de a doua se prezintă cu spectacolul „La vita e bella”, pe 27 august, la ora 16:30, ambele la Teatrul Municipal „Bacovia”. 

Victory of Art

Victory of Art este un proiect născut din dragoste – dragostea pentru teatru, artă, oameni. Fondat în anul 2012, au susținut deja peste 200 de spectacole, având de-a lungul anilor peste 1000 de studenți.

Au venit la I.D. Fest pentru a ne prezenta spectacolul „La vita e bella”, adaptare după filmul „La vita e bella” de Roberto Benigni. 

Guido Orefice, un evreu italian plin de candoare și energie se mută în orașul Arezzo cu scopul de a începe o nouă viață. Acolo se îndrăgostește de profesoara Dora, femeie cu care ajunge să trăiască o idilă palpitantă, plină de miracole și de sacrificii. Adaptare după filmul lui Roberto Benigni, „La Vita E Bella” în regia Julietei Georoiu și a lui Radu Solcanu, este despre puterea imaginației, despre opunerea față de nemiloasele realități din timpul celui de-al doilea Război Mondial, despre iubire, curaj, putere, joacă și bucurie.

Cu ocazia celei de a 24-a ediție I.D. Fest, membrii trupei Victory of Art își deschid sufletul față de noi, oferindu-ne informații direct din culise, departe de văzul spectatorilor.

I-am întrebat prima oară ce fel de ritual au înainte de a urca pe scenă, iar aceștia ne-au răspuns astfel:

„Clasicul cerc, iar apoi mergem la câte o persoană și ne luăm în brațe strâns. După acest proces, spunem toți: <<O să fie un spectacol bun, deoarece noi suntem buni>>, este un mod de manifestare pentru noi.

Cum filmul „La vita e bella” este o poveste dureroasă, eram curioși să aflăm ce i-a atras să joace o adaptare după acesta:

„Este o piesă tragică, iar noi trebuie să abordăm această temă într-un mod foarte pozitiv, chiar ușor copilăresc.”

Pentru că trupa Victory of Art este deja la a treia ediție de I.D. Fest, eram curioși să aflăm motivul pentru care se întorc an de an:

„La I.D. sunt foarte împăcat spiritual, este pur și simplu o stare de pace interioară supremă. În plus, absolut nimic nu este superficial – de la încălzire, la workshopuri…Teatrul Municipal Bacovia este o a doua casă pentru noi.”

Cum atelierele sunt aproape pe final, am dorit să știm care a fost experiența lor cu trainerii:

„Cu Antonia Scuțaru și Robert Onofrei avem o conexiune mai profundă, pentru că sunt mai apropiați de vârstă cu noi. Sunt niște oameni foarte flexibili și nu simțim că ar fi o relație profesor-elev între noi.”

Cum atelierele sunt o experiență unică pentru fiecare trupă, cei de la Victory of Art ne-au oferit o definiție universală:

„Fun, distractiv, puțin ciudat…Însă, din primele minute s-ar deschide față de cei din jur, ar lasă orice inhibiție deoparte, pentru că este aproape ca o joacă de copii.”

treivirgulăpaișpe

Alături de noi s-a aflat și trupa 3,14, din orașul Buzău, care a ales să abordeze cu piesa „Brainstorm” un subiect ce înseamnă o provocare și este greu de îndurat pentru un actor – viața adolescenților. Ei ne avertizează ca prognoza de astăzi urmează să fie „ploaie de lacrimi, soare cu dinți și o avalanșă de sentimente”. Piesa are regia și scenografia realizate de Dănuț Solcan, dar cu siguranță talentul acestora va fi cel ce ne alina in acest decor lacrimogen. 

„3,14” a luat viața în ultimii ani, când elevii de la Colegiul Național “B. P. Hașdeu” au reușit să strângă publicul a mai mult de 30 de săli de teatru, nu doar din Buzău, ci și din jurul țării.

Debutul lor palpitant la I.D. Fest ne-a făcut curioși. O trupă mică, dar cu o prezență impunătoare, trupa treivirgulăpaișpe (sau 3,14) ne-a împărtășit o parte dintre secretele lor din spatele cortinelor.

Numele trupei reprezintă o enigmă, pe care noi am fost nerăbdători să o descrifrăm, alături de povestea lor:

„Trupa noastră s-a fondat în 2016. Numele nu a fost ales la întâmplare. Zecimalele infinite și care nu se repetă arată autenticitatea noastră și dorința de nou.”

Fiind pentru prima dată la I.D. Fest, am vrut să aflăm ce așteptări au aceștia despre această ediție:

„Partea cea mai interesantă a unui festival este descoperirea, fie ea individuală sau de grup. Suntem foarte nerăbdători pentru atelierele și prieteniile pe care ni le vom face.”

Fiind o piesă despre adolescenți, jucată de adolescenți, nu putea sa lipsească curiozitatea de a afla ce le place actorilor cel mai mult la piesa lor:

„În timp ce unii apreciază tema piesei, adolescența cu toate aspectele ei, alții apreciază dansurile. Cert este că spectacolul nostru este un Roller coaster emoțional.”

Fiecare actor se conectează într-un fel aparte cu personajul pe care îl joacă, iar cei de la 3,14 au o poveste specială pentru cazul lor:

„Frumusețea spectacolului nostru este că personajele sunt inspirate chiar de noi și de poveștile noastre.”

Dorința de a afla mai multe ne-a inspirat să îi provocăm pe cei de la 3,14 să descrie experiența festivalului cuiva care nu a participat niciodată:

„Pregătiți-vă de fun peste fun și extra fun. Ne-am simțit atât de bine primiți încă din momentul când am ajuns la gară. E o experiență plină de magie la care vom reveni 100%.”

Două dintre trupele ajunse pe planeta noastră ne-au împărtășit tainele și riturile tărâmului lor, dar și primele impresii despre I.D. Fest 24. Iar cum racheta festivalului tocmai ce a aterizat, iar emoțiile devin din ce în ce mai puternice, participanții sunt nerăbdători pentru a afla continuarea poveștii festivalului.

Articol redactat de Adjudeanu Amalia și Gheorghiță Ana Maria.

Categories
Blog

Cunoaște noii traineri din I.D. Fest 24

O vară aflată la final, un august la mijloc și o nouă ediție I.D. Fest creeaza forfotă în Bacău. Iar pentru acest nou început își fac apariția noi chipuri pregătite să energizeze a 24-a ediție a festivalului. Astfel, vă invităm să faceți cunoștintă cu noii traineri din această ediție!

Cristina Dănciulescu

Cristina Dănciulescu își împarte inima între două arii importante ale artei: teatrul și poezia. Participă activ la evenimente culturale, precum ”Playing It Sharp” și ”The sixth sens belongs to women”, însoțită de poemele sale. În 2021 a jucat în spectacolul Trei Jobene, parcursul în teatru începând în Constața, în cadrul trupei  „Aici Constanța”. 

Antonia Scutaru

Antonia Scutaru și-a început aventura în lumea actoriei în cadrul trupei de teatru tânăr Atelierul de Teatru din Botoșani, în clasa a IX-a. În prezent este actor colaborator la Tetrul Teatrelli, unde joacă în spectacolul “cerul (hartă către casă)”. Rolul Iolandei în serialul “Groapa”, care va putea fi urmărit, din toamnă, la Pro TV, este primul ei proiect de televiziune.

Robert Onofrei

Robert Onofrei reușește cu succes să îmbine armonios două pasiuni: fotografia și teatrul. A activat între anii 2014-2018 în trupa Atelierul de Teatru din Botoșani, jucând în diverse piese precum „Chatroom” și „Un Spectacol Fantomatic”. În anul 2018 începe studiile în cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică “Ion Luca Caragiale”, timp în care își asigură roluri în filmele „The Clasroom” (2018) si „Parallel Worlds” (2019). În prezent este masterand și fotograf pentru festivalul AmFiTeatru.

George Zamfir aka Zippo

George Zamfir aka Zippo este fost membru al trupei de teatru amatoricesc In The Spot Bacău. În timpul primului an de master, a facut parte din echipa de regie a proiectul Madach 200 din cadrul Theatre Olympics Budapesta. Unul dintre cele mai recente proiecte regizate de acesta este spectacolul de lectură “Totul e bine cand se termină”.

Maria Moroșan

Maria Moroșan este fost membru al trupei Acting Up București, trupă care s-a făcut remarcată în cadrul festivalului Ideo Ideis prin spectacolul „Amintiri fatomatice”. A studiat în cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică București, iar în prezent interpretează rolul Marianei în spectacolul „Măsură pentru măsură”.

Adrian Ionescu

Adrian Ionescu descoperă în timpul liceului lumea teatrului adolescentin prin intermediul aventurilor din „Interior”, trupa de teatru din Ploiești. Studiază apoi la Universitatea Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică “Ion Luca Caragiale”, în cadrul căreia și-a început și studiile de masterat. A jucat în diverse producții precum „Pacea eternă”, „Deposit”, și „Bad Jews”, în prezent fiind actor la Teatrul Bacovia din Bacău.

Mădălina Mihai

Mădălina Mihai și-a încheiat studiile în cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică “Ion Luca Caragiale”, culminând cu un masterat în Arta Scenografului. Astfel, aceasta dispune de un portofoliu larg de proiecte, printre care se numără  „Peștii dorm?”, „X și O” și „Depozitul 0”. Din luna iunie a anului 2023 este actriță la Teatrul Bacovia din Bacău.

Bianca Babașa

Bianca Babașa și-a cultivat pasiunea pentru teatru în cadrul trupei Act Bacău, debutând în lumea teatrului profesionist prin piesa „Sâmbăta Ganhdi tăcea”. În prezent este actriță la Teatrul Bacovia, asigurându-și un rol în spectacolul „Uzina Artiștilor”, care va fi jucat și în cadrul  ediției aceteia a festivalului I.D.Fest.

I.D. Fest 24 nu este doar despre teatru, ci și despre experiețe, oameni și momente. Iar dacă experiențele sunt clădite prin oameni, însăși experiența de festival este construită prin intermediul oamenilor pasionați: trainerii.

Articol redactat de Ilaria Puiu

Categories
Blog Despre I.D. Fest

JURAȚII EDIȚIEI 24

I.D. FEST 24 aduce la masa juriului câteva personalități marcante ale teatrului și cinematografiei românești. Experiența și determinarea acestora vor contribui la dezvoltarea pe plan profesional a participanților de anul acesta.

HORIA SURU

“Baza este actorul, pentru că de la el pleacă totul”

Recunoscut ca unul dintre primii participanți ai festivalului I.D. FEST, Horia Suru a avut ocazia să fie martor al frumoasei evoluții a teatrului băcăuan. El a avut ocazia să fie participant, organizator, trainer, iar în prezent membru al juriului.

Absolvent al Facultății de Teatru și Televiziune din cadrul UBB, actor și regizor, acesta se poate mândri și cu premiul UNITER câștigat cu spectacolul “Trilogia minelor”. Capodoperele lui Horia Suru reușesc să uimească publicul cât ai spune “regie”.

ISABELA NEAMȚU

Reprezentând un nume valoros al lumii teatrului și a cinematografiei, Isabela Neamțu încântă publicul cu talentul său încă de la vârsta de 20 de ani. Aceasta este actriță a Teatrului Nottara din București, dar înainte de asta s-a bucurat de o experiență inedită în echipa Teatrului Tineretului din Piatra-Neamț, în perioada 2008-2011.

Până în prezent, unul dintre cele mai mari roluri ale Doamnei Neamțu este “Irina” din pelicula “Clouds Of Chernobyl”, film ce a fost proiectat de două ori la Teatrul Municipal Bacovia. Ne încântă de fiecare dată cu prezența și iubirea ei față de tinerii iubitori de artă.

ȘTEFAN LUPU

Ștefan Lupu a studiat la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, iar în prioada masterului s-a orientat spre dans. În prezent este actor la Teatrul Mic din București, iar ediția I.D. FEST de anul acesta reprezintă prima tangență a acestuia cu festivalul de teatru băcăuan.

Doctorand al Studiilor teatrale aplicate, acesta s-a remarcat în întreaga țară cu spectacolul Zic Zac, ce i-a adus Premiul special UNITER, precum și Premiul pentru cel mai bun spectacol la Gala Absolvenților UNATC.

Acesta este juriul ediției de anul acesta a I.D. FEST. Cei trei vor viziona cu atenție toate spectacolele și vor alege marele câștigător al festivalului. Pasiunea nemărginită pentru teatru, artă, cultură îi va apropia și mai mult de participanții în care se regăsesc atunci când își amintesc de anii lor de adolescență.

I.D. FEST 24 e mai aproape decât crezi 👀 trage cu ochiul pe Blog pentru a vedea cine va fi la masa juriului de anul acesta 💗

Articol redactat de Ștefania Solomon