O PRIVIRE MAI ÎNDEAPROAPE ASUPRA TEATRULUI
Din 1962 până în timpurile noastre, data de 27 martie a fost mereu una reprezentativă. După cum bănuiesc că presupune fiecare, această zi este deosebită mai ales pentru cei care aleg să trăiască în lumina reflectoarelor, pe o scenă, memorând zilnic sute de replici și cei care au ca scop să reproducă anumite scenarii, să transmită emoții mai mult sau mai puțin complexe. Presupun că majoritatea lectorilor au realizat până în momentul de față că am făcut referire la Ziua Teatrului, o zi unică, în care ar trebui să recunoaștem împreună forța de comunicare pe care arta teatrului o deține, totodată și faptul că ne ajută să descoperim diverse lumi, dar, în mod special lumea lăuntrică a Homo sapiens-ului.
CE NU ARATĂ ACTORII
Se trag cortinele, spectacolul începe. Pășesc pe scenă, își spun replicile, sunt aplaudați. În ochii unui spectator, poate părea un mecanism ușor de înțeles. Ce nu vede publicul, însă, este efortul din spatele unui spectacol reușit. Orele întregi de repetiții, aceleași replici spuse la nesfârșit pentru ca, pe scenă, să fie perfect; căci acesta este „darul“ unui actor. Să stârnească acelui spectator o emoție mai puternică decât a trăit vreodată. Să aducă un simplu zâmbet persoanei care avea nevoie de unul. Un actor adevărat reușește să-și concentreze energia spre înțelegerea prototipurilor umane, lăsându-se purtat de sentimente și de bătăile inimii, arătând astfel publicului o utopie în care duce un trai frumos, fără lipsuri.
ACTORI inDEPENDENȚI
La un spectacol, se pune în scenă un rol, care, de altfel, este interpretat prin multă muncă, talent și ambiție de un actor. La terminarea spectacolului, actorul este admirat, aplaudat, felicitat. Și atât. Nimeni nu știe ce se întâmplă la sfârșitul replicilor. Nimeni nu se gândește la cum trăiesc actorii. La cât de dependenți sunt de teatru. De acel spectacol, de acel ultim bilet vândut care a umplut sala. De biletele care, acum, nu se mai vând. De publicul care nu mai vine la teatru cum venea odată… Actorii independenți au ajuns, astfel, dependenți, devenind, fără voință, reprezentanții mișcării care poartă numele de „Actor inDEPENDENT“, explicată, mai minuțios, de actorul Marius Manole, alături de alți manifestanți precum Oana Pellea. Prin intermediul acestei manifestări, se dezvăluie un aspect al teatrului care, până acum, nu a părut să aibă o importanță așa mare, dar care a ajuns să afecteze viața actorilor, traiul acestora, dar niciodată interpretarea lor. Mișcarea are ca scop principal strângerea a cât mai mulți iubitori de teatru, care, prin vizionarea unui spectacol și achiziționarea unui bilet, să aibă grijă de actorii pentru care chiria reprezintă un impediment financiar.
IMPORTANȚA ȘI EFECTUL ACESTEI ZILE
Astfel, Ziua Teatrului nu constă doar în comemorarea unor actori arhicunoscuți, cum ar fi Tamara Buciuceanu sau Radu Beligan, ci și în aprecierea corectă a actorilor din ziua de astăzi, care indiferent de trecerea timpului muncesc din greu pentru a menține “în viață” arta teatrului. Noi, oamenii, reprezentăm florile dintr-o grădină, iar actorii se numără printre acele flori care ne încântă câmpul vizual prin coloridul variat, însă, în același timp, și printre florile care ne îmbată cu un parfum superb. Actorii reprezintă unele dintre cele mai frumoase flori din grădina noastră, căci sunt oameni simpli cu gândiri complexe, sunt oameni buni, care aspiră spre înalt,dar nu putem schimba faptul că cele mai frumoase flori sunt culese cel mai repede. Aceștia sunt conștienți că peste 50 de ani, sau poate peste 100, teatrul va dezvolta noi ramuri, însă, exact ca un buchet de flori primit de la persoana iubită , poate fi înlocuit cu unul nou, dar are un simbolism aparte și nu poate fi uitat. Propun ca astăzi, doar pentru o zi, să ne gândim că suntem mai mult decât niște flori într-o grădină, să “evadăm” din stilul zilnic de viață și să urcăm pe scenă, să promovăm această artă și să fim personajele unei piese de teatru care, în cinstea eroilor acestei arte, merită să fie jucată bine!
Articol scris de Akil Aida și Mara Zaharia.