Dă share acestui mesaj la cel puțin 100 de persoane sau vei avea parte de un an cu ghinion (hah cam târziu). Stai liniștit, nu e ceea ce credezi. N-am eu norocul unui share atât de masiv. Cam așa începea fiecare mesaj spamat, „în caz de”, pe net acum câțiva ani, conceput de oameni cu un simț fin al umorului, fără ca măcar sa fie în preajma zilei de 1 Aprilie. Între timp, însă, vremurile s-au mai schimbat, umorul de asemenea, doar oamenii au rămas aceiași.
UMORUL ESTE, ȘI EL, EREDITAR?
Totuși, nu putem trece cu vederea faptul că ne tragem dintr-un popor cu foarte mult umor. Calitatea unui comdeiant stă în carisma lui, în faptul că el este comic fără ca măcar să fi încercat (umorul involuntar). De exemplu, noi chiar aplaudăm la aterizare în mod neironic sau ne îmbracăm în fâș la nuntă fără să fie dresscode, facem colecție de cruciulițele pe parbriz sau punem mileuri chiar și pe smart tv, dar să nu uităm de punga cu pungi și de supărarea supremă de la bloc de a bate în țeavă. Însă, contează că se râde, chiar dacă de noi sau cu noi. Totuși cele mai bune glume tot părinții noștri le fac. Cum se face că atunci când sunt supărați, iar tu chemi un prieten acasă, ei pe lângă că fac mișto de tine în fața ta și cu prietenii tăi și le gătesc lor ceva separat, își mai iau și toată armura de ospitalitate falsă. Sincer nu știu de unde atâta umor pe ei uneori…Aa, ba da, știu. De pe WhatsApp. Din frățiile alea ale lor cu ”meme-uri” din 2010, la care chiar că râd singuri.
PENTRU O VIAȚĂ SĂNĂTOASĂ NU UITA SĂ TE PROSTEȘTI
Nevoia noastră de umor și comedie este complet firească. Odată cu seriozitatea excesivă, se instalează plictiseala și, cel mai dăunător, autocenzura, uitând cum e să te mai prostești. Acest „a te prosti” , sau putem prelua și din engleză sintagma „make a fool out of yourself”, este foarte constrctuiv, de fapt. Eu îi admir sincer pe cei care se prostesc cu stil. Nu ar trebui să ascundem ludicul și copilărescul din noi de dragul rigorilor, conformării sau formalităților.
DACĂ N-AI DE CINE RÂDE, RÂZI DE TINE
Sunt adepta faptului că autoironia este foarte benefică din două motive. Primul ar fi că ajută la construirea unei obiectivități față de propria persoană, făcând singur haz de propriile defecte într-o manieră constructivă, iar al doilea, că te poate sustrage din încercările altora de a te ridiculiza. Prin simplul fapt că le tai elanul, ei știu că oricum tu nu te vei supăra.
INFILTRAȚII DE NEIDENTIFICAT
Umorul din online este adesea generat de reacțiile oamenilor mai degrabă decât de gluma în sine. Adică tot contextul devine și mai amuzant atunci când niște neinvitați cu “păreri” se atacă de la ceva spus, sau nu, în mod ironic. Oricum nici nu mai contează intenția inițială întrucât confuzia generată creează tot comicul de situație care se prelungește la nesfârșit. Luați spre exemplu pagina de Facebook Revoluția Pământului Plat România. Persoanele de acolo se împart în 2 categorii – cei care cred cu înverșunare în această conspirație și au un IQ egal cu numărul de colțuri ale Pământului și cei care intră în grup doar ca să se amuze și să facă mișto de primii. Merită să trageți o privire, este înduioșător. Pentru că în general în locurile astea exagerările sunt inevitabile.
Cred că ruptura între generații apare atunci când sunt folosite niveluri diferite ale umorului. Abia noi putem ține pasul cu toată caterinca și, uitându-ne retrospectiv, nu cred că ne gândeam că vom ajunge în stadiul actual al meme-urilor.
EVOLUȚIA SAU INVOLUȚIA MEME-URILOR
Trebuie să recunoaștem că ce se întâmplă de ceva timp încoace este next level, adică putem fi mândri că am fost martorii unei revoluții umoristice care a transformat meme-urile în ceva mult, mult mai complex. Însă, odată cu această complexitate apare incoerența. Și nonsensul. Și multe alte influențe postironice care se joacă cu mintea și nevoia noastră nestăpânită de a căuta un sens acolo unde nu există. Este evidentă schimbarea dintre postările complet inofensive de prin 2008-2010, când era sufiecient să pui pe un fundal o poză cu troll face, adăugai un caption și gata. Până prin 2013 mai puneai ,,the grumpy cat” sau ,,pepe the frog” și puteai fi considerat amuzant. Dar o nouă eră se întrezărea. Este era dark, surreal memes, care din 2014 încolo umple Internetul cu prea multe straturi de ironie pe care n-ai cum să nu le adori, fiindcă exact lipsa plictisitoarei coerențe le face atât de comice. Mai ales că se adresează relativ unei elite, pentru că nu toți înțeleg contextul, iar asta te include în subcultura vastă din online a umorului, care nu prea mai are reguli sau bariere. Această diversitate explică comunitățile care variază de la extrem de ciudate și neînțelese, până la unele chiar întunecate și demne de report. Dar fiecare are dreptul și privilegiul de a-și selecta doza de umor care i se potrivește cel mai bine, pentru că este în mare parte ceva total subiectiv. Adică, de câte ori nu ți s-a întâmplat să râzi cu lacrimi la vreun meme, iar atunci când vrei să-i împărtășești și mamei tale, ea tot te întrebă “Da cine-i ăsta?”, cu o nevinovăție în ochi ca și cum nu s-a întâmplat nimic. Ba chiar s-a întâmplat ceva, ai stricat toată gluma, mai ales fiindcă vrei să ți-o explic.
UMORUL NE UNEȘTE
Cu toate că suntem înconjurați de mai mult umor și liberă exprimare ca nicodată, oamenii parcă râd din ce în ce mai puțin. De aceea nu așteptați prilejuri de tipul 1 Aprilie pentru a face o farsă și râdeți cât de mult puteți, cu prietenii sau de prietenii voștri, fiindcă fericirea înseamnă în fond a-i face fericiți pe cei din jur, iar scopul comediei nu poate fi altul decât de a ne aduce mai aproape unii pe alții.
Articol scris de Smaranda Andronic.