Teatrul este, pentru iubitorii, consumatorii și producătorii de teatru, un proces de educare, un stil de viață, un părinte, iar scena este căminul în care ei cresc. Însă într-o societate ce valorează filmele și prestațiile ultra-editate, mai poate supraviețui acest „acasă” al teatrului?
Adevărul este că sunt mai mulți români cinefili care preferă confortul propriului cămin față de plăcerea de a frecventa teatrul. Potrivit Barometrului de Consum Cultural 2014, 18% din tineri mergeau de câteva ori pe lună la spectacole de teatru, în timp ce 58% se uitau la filme zilnic.
Motivele oamenilor pentru a nu merge la teatru se învârt în jurul frazelor: „nu am timp”, „nu știu dacă e bun” și „durează prea mult”. Personal, consider că orice spectacol poate fi unul bun.
Pentru a demonstra acest fapt, propun un exercițiu cu eficiență 100%: lasă-ți persona online în geantă, împreună cu telefonul, iar timp de o oră, două, să fii în prezent și să te bucuri complet offline de derularea spectacolului din fața ta.
O să observi, după nu mult timp, adevărata magie a teatrului, după cum o descrie și Gabriel Dumitrescu, actor la trupa de teatru Brightside Drama București:
„Atunci când joc mă simt foarte bine și vreau să le transmit și celorlalți același sentiment. Îmi place să-i fac pe oameni să nu-și amintească de noțiunea timpului, să se uite la mine cum joc și să plece cu gândul că: « Stai, a trecut o oră? »”Gabriel, împreună cu alți tineri din România care aleg să-și petreacă timpul liber pe scenă, a doua lor casă, reprezintă speranța la repopularizarea mersului la teatru.
Pe an ce trece, din ce în ce mai mulți tineri se alătură acestei mișcări prin care publicul adolescentin e încurajat să consume și să creeze poveștile pe care ei vor să le vadă pe scenă.
Standardele privitoare la ceea ce consumăm se schimbă cu timpul, același lucru întâmplându-se și cu teatrul. De la rolă de film la CD-uri, de la pânză la artă conceptuală, o artă nu trebuie să moară pentru a se naște o alta.
Generațiile viitoare speră să învie această artă pierdută și pentru a ajuta acest plan, fiecăruia dintre noi îi revine datoria să încerce să aprecieze centrele de cultură din jurul său.
Articol scris de Sabrina-Ioana Dâscă