Mihaela Sîrbu nu este debutantă a festivalului, ba chiar ne-a încântat și anul trecut, în I.D. Fest 23, cu regia piesei „Romeo și Julieta”. Anul acesta, a ales să rămână în lumea shakespeariană cu piesa „Visul unei nopți de vară” – sau, mai bine zis, lumea modernă în care frânturile de Shakespeare se întâlnesc cu idei inovative.
Complet fascinați de abilitățile de regie ale Mihaelei Sîrbu, precum și de echipa formată din studenții dumneaei, am invitat-o la o discuție pentru a ne găsi răspunsuri la curiozități.
Totul începe cu o întrebare simpatică de cunoaștere. Mihaela Sîrbu este profesoară universitară, regizoare, actriță, dar ce crede dumneai că o face pe Mihaela Sîrbu Mihaela Sîrbu?
„Trebuia să mă nasc băiat, iar părinții mei nu aveau un nume de fată pregătit. Așa că tata m-a botezat Mihaela, după el, Mihai. Sîrbu tot de la el vine. M-am apucat de învățat sârbă ca să dau un sens numelui meu de familie acum 10 ani și încă lucrez la asta.
Dar bănuiesc că voi vă gândiți în mod metaforic…Dorința de a învăța și curiozitatea mă caracterizează. Îmi place să aflu lucruri noi, altfel mă cam plictisesc.”
Facem un popas pe tărâmul educației, unde, prima oară, am dorit să aflăm modul în care aceasta se raportează la studenții cu care colaborează:
„În principiu cu prietenie, mai ales după ce termină facultatea. Nu cred că e important cum încep lucrurile, ci cum se termină. Indiferent de dificultăți sau neînțelegerile care apar pe parcurs, cred că menținerea prieteniei este esențială. Am observat că entuziasmul e cel mai mare la început, iar apoi scade ușor, ușor. Acesta îți dă un boost minunat de energie – pe mine mă ajută extrem de mult.
Sunt la I.D. Fest 24 cu o groază de foști studenți și avem o relație foarte bună și caldă, ne privim ca de la egal la egal. Desigur, sunt necesare și disciplină și rigurozitate în teatru.”
Știm că viața studenților este extrem de tumultoasă și schimbătoare – ce sfat le oferă cel mai des doamna profesoară acestora?
„Trebuie să fii prezent neapărat! La I.D. Fest 23, în timpul unui Q&A, am discutat despre motivația studenților de a veni la facultate. Bogdan Iancu a spus ceva memorabil: <<Nu am în fiecare zi chef, dar îmi impun mereu să merg, asta este ce trebuie să fac>>. Trebuie să fii prezent nu doar fizic, ci și mental, să arăți interes, pentru că predăm și prezența. Aceasta este esența teatrului!”
Studenții învață mereu de la profesori, la cursuri sau în afara acestora. Noi am decis să întoarcem întrebarea – ce a învățat Mihaela Sîrbu de la studenții dumneaei?
„Cu siguranță mă inspiră și mă motivează în fiecare zi, dar ce am învățat de la ei a fost că fiecare lucru își are timpul lui. Lucrurile evoluează pentru fiecare într-un timp diferit, așa că trebuie să ai răbdare. Se întâmplă de atâtea ori ca cineva să explodeze undeva pe la finalul studiilor – <<explodat>>, adică să își contureze personalitatea și să își găsească mijloacele de exprimare.
S-a mai întâmplat să le mai dau unor studenți nerăbdători câte un eseu despre răbdare și sigur au ținut minte de ce e importantă după ce l-au scris hahaha.”
Căci să fii student la actorie sau actor la sfărșitul anilor ‘90, începutul anilor 2000 este complet diferit față de cum e în 2023, am rugat-o pe doamna profesoară să ne explice care sunt diferențele majore dintre generația din care a făcut parte și cea actuală:
„Crescând sub regimul lui Ceaușescu, ești automat învățat să nu vorbești, să nu spui ceva greșit. Treaba aceasta te face un om cu mult mai multe inhibiții, așa că noi eram foarte fricoși de felul nostru. Bineînțeles, la generația mai tânără nu mai există problema asta. În schimb, e o generație mai puțin răbdătoare, pentru că totul se schimbă foarte repede în jurul ei.
Predau improvizație și un element important este să fii atent, adaptabil și flexibil, iar acestea sunt aplicabile și în viitor, pentru că totul se schimbă foarte repede și trebuie să ai o anumită abilitate de adaptare.”
Plecăm subtil din tărâmul educației în celălalt domeniu căruia Mihaela Sîrbu i se dedică – improvizația – care este cheia succesului în acest domeniu?
„Să asculți, să accepți și să mergi mai departe. De multe ori vrem să vorbim foarte mult și foarte repede, dar ajungem să facem numai gălăgie și zgomot, când ascultarea e adevărata cheie a succesului. Fără aceasta nu te poți înțelege nici cu partenerul, nu poți duce ideea mai departe, pentru că improvizația cumva te obligă să asculți. La teatru, mai scapi, știi textul…Dar la improvizație sub nicio formă. Deci, atenția, ascultarea și partenerul sunt cheia.”
În domeniul regiei, Mihaela Sîrbu se remarcă prin ideile sale inovative, așă că eram curioși să aflăm gândul de la care a pornit ideea reinterpretării piesei „Visul unei nopți de vară” de William Shakespeare:
„Marii autori trebuie tratați cu un ochi modern, proaspăt – adică să renunțăm la catifea și la colanți. Nu facem restaurări istorice, ci teatru! Cum anul trecut am interpretat <<Romeo & Julieta>>, un alt spectacol adaptat, ideea spectacolului <<Visul unei nopți de vară>> a venit cumva firesc. Mi se pare că trebuie să facem cumva ca lucrurile importante să se audă mai ușor, iar ele sunt mai vizibile când nu sunt așa învăluite în istorie și în idei preconcepute.”
„Visul unei nopți de vară” are o multitudine de glume moderne presărate printre replici și un umor tineresc – câte dintre elementele spectacolului au fost concepute de studenți?
„Foarte multe chiar! Îmi place să colaborez cu ei, îi încurajez să îmi spună ideile lor. Mai ales <<meșterilor>> le-am oferit multă libertate, pentru că am considerat că e mai important să fie umorul lor tânăr și autentic, decât să le impun eu ce mi se pare mie comic. Există o varietate și o bogăție de idei pe care ei o au. De altfel, și eu am creat rolurile încât să îi servească pe ei.
Actorul e un motor de creație, deci ei trebuie să propună cele mai multe idei. La urma urmei, vine regizorul care alege ce este interesant, ce rămâne și ce reprezintă conceptul întregului spectacol.”
Cum am dorit să avem o viziune din spatele culiselor, din procesul de creere al spectacolului, am pus problema dificultăților ce au apărut în regizarea acestuia:
„Eu lucrez cu toată echipa de față. Este foarte greu să ai 20 de oameni într-o sală și să lucreze, de exemplu, doar 2. A fost, din nou, o chestiune de răbdare, iar dificultatea a fost să îi fac să înțeleagă că învață foarte mult și stând pe margine.”
Cu viitorul vast înaintea noastră, îi adresăm Mihaelei Sîrbu o ultimă întrebare de contemplare – „Cum ați dori să evolueze teatrul românesc și ce schimbări credeți că ați putea face în acest sens?”
„În teatrul românesc e un sistem care nu funcționează prea bine. Nu pentru că ar fi prea mulți studenți – e bine să existe concurență în orice domeniu, în felul acesta oamenii se dezvoltă. Mi se pare că tot teatrul e cumva într-o criză de identitate și de perspectivă. Aș vrea să fie un teatru inovativ, creativ, dar, în același timp, care reușește să pună accentul pe ce este omenesc. Adică să nu ne transformăm în AI sau orice altceva de acest tip – trebuie să lăsăm creația să fie a oamenilor. În teatru, emoția e necesară, nu o problemă. Ele sunt un lucru bun care ne ajută, sunt necesare și trebuie exprimate într-un mod sănătos.”
Aici se încheie discuția noastră, căci următoarea piesă urma să înceapă, iar pe holului Teatrului Municipal „Bacovia” deja se auzeau oameni forfotind. Mihaela Sîrbu pleacă împreună cu „partenerul de viață” al său, cum îi spune dumneaei, Uber. Desigur, el a fost prezent atât la conversația noastră, cât și la piesă!
Articol redactat de Amalia Adjudeanu.