DE LA ADĂPOSTUL PRIMITIV LA ZGÂRIE NORI

Observând arhitectura din zilele noastre și ritmul în care aceasta evoluează, ne este greu să credem că, în secolul al XVIII-lea, Marc-Antoine Laugiere teoretiza conceptul “The primitive Hut“, “Adăpostul Primitiv“, iar la mai puțin de două secole după aceea, Ron Herron lucra la schițe pentru proiectul “Orașul Umblător“. Dar cum am ajuns în prezent să echilibrăm balanța dintre cele două lumi complet diferite, parcă dimensiuni paralele față de cea în care trăim acum?

ARHITECTURA PÂNĂ ÎN SECOLUL XIX

Până în secolul al XIX-lea s-au înregistrat schimbări minimale în arhitectură. Ideea de arhitect era sinonimă cu cea de maestru constructor. Aceștia foloseau materiale care se aflau la o disanță mică de locul în care lucrau, astfel încât, doi, trei oameni să le poată transporta. Totul era lucrat manual, iar materialul principal de construcție era piatra, greu de prelucrat și sculptat. Limitarea din punct de vedere al prelucrării resurselor a dus, atât la o evoluție foarte înceată a mișcărilor și stilurilor arhitecturale, cât și la consolidarea unor concepte precum “Adăpostul Primitiv”. Teza lui Marc-Antoine Laugiere, scrisă în jurul anilor 1700-1800, evidențiază scopul principal al unei clădiri de-a lungul istoriei: de a proteja omul de brutalitatea climei. Această teorie trece cu vederea valoarea estetică a corpurilor arhitecturale și se focusează pe practicalitatea acestora, ideea principală fiind ca forma să rezulte din funcție.

CUM A AFECTAT REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ ARHITECTURA? ZGÂRIE-NORI ȘI MAI DEPARTE…

Odată cu Revoluția Industrială, a luat naștere motorul cu aburi, care a facilitat prelucrarea termică a diferitelor materiale, în special cea a ferului. Acestea au dus la o mare schimbare în evoluția arhitecturii. Progresul a devenit cu mult mai rapid, atât din punct de vedere structural, cât și estetic. Evoluția în arhitectură, la nivel mondial, într-un timp atât de scurt, a avut un impact major asupra mentalității oamenilor. Schimbările au fost atât de rapide, încât au dus la propuneri de domeniul fantasticului precum schema Orașului Umblător (“Walking City” – 1964). Deși acest proiect nu a fost niciodată realizat, el dovedește că lumea este plină de idei spectaculoase. Împrejurările creative din acea perioadă au influențat arhitecții să meargă cu planurile până la limitele imaginației și mai departe, chiar printre nori… Un bun exemplu al unei idei mărețe realizate este The Empire State Building. Construită în 1931, pe parcursul unui singur an, a fost cea mai înaltă clădire din lume, 102 etaje, timp de mai mult de 40 de ani. Un vis pentru majoritatea dintre noi și o sursă de inspirație pentru arhitecții care au urmat. Inspirație, dar și competiție. Acum avem zgârie-nori precum The Shard (Londra), Shanghai Tower (Shanghai) sau Burj Khalifa (Dubai), cea mai înaltă clădire din lume, cu 163 de etaje!

Haideți să nu ne limităm imaginația la vechile blocuri comuniste care ne înconjoară! Haideți să ne construim acest mare oraș umblător, sau măcar să urcăm la etajul 102 al celui mai faimos zgârie-nori din lume și să ne lăsăm imaginația să cutreiere drumurile infinite pe care arhitectura ni le pune la dispoziție!

Articol scris de Amalia Mihăilă.

Leave a Reply

Your email address will not be published.