Este finalul anului 2019. După școală, te așezi pe canapeaua moale și puțin scârțâitoare, te întinzi. Mănânci ceva la rugămintea mamei, bineînțeles, inevitabila ciorbă cu mămăliguță și mergi înapoi în camera ta. Deschizi laptopul și vezi ceva alarmant, dar totuși nu înspăimântător: se documentează apariția unui nou virus, după primul caz care a fost (bineînțeles) în Wuhan. Închizi laptopul și îți vezi de treabă. Asta până când nu ai mai avut cum; a început o pandemie globală și în momentul de față, cu toții suntem sechestrați în casă, pentru a ne proteja familia, oamenii apropiați nouă, dar și pe noi înșine. Virusul acesta „avangardist” ne-a oprit pe toți din demersul zilnic.
Omul modern este obișnuit să alerge; să se uite spre ziua de mâine, să sară peste obstacolele de astăzi și să lase ziua de ieri în urmă, fără să își arunce privirea înapoi. Rareori mai stă cineva pe loc, să se gândească la faptele lui bune sau rele. Cu toții vrem să ajungem undeva; trebuie să ajungem undeva, mai bine zis. Trebuie să supraviețuim într-o junglă a banului și a materialismului. Noi alergăm până murim de oboseală. Și nici nu ne dăm seama de asta, pentru că nu avem „timpul” necesar să reflectăm, nu avem nici cum, nici când.
Odată ajunși în carantină, însă, ne regăsim cu tot timpul din lume. Nu avem unde să plecăm, adeseori ce să facem. Mulți (inclusiv eu) ajung să încerce să se mențină ocupați, să stea în priză. Chiar dacă suntem liberi, ne ținem antrenați în lumea noastră obișnuită. Spre exemplu, eu aleg să citesc vreun articol, să ascult muzică, să gătesc, orice numai să nu stau pe gânduri. Dacă se întâmplă să stau vreodată fără să fac nimic, îmi fac mustrări de conștiință. E adevărat că nu sunt productivă după standardele societății, nu pot spune că fac multe într-o zi; dar este atât de greșit? Este greșit să stai și să cugeți în loc să acționezi? Chiar trebuie să fiu activă mereu? Am ajuns să fiu stresată și fără să fac nimic.
Dar probabil este benefic să nu gândim prea mult în condițiile de față… Lumea pe care noi o cunoșteam se va schimba, probabil, pentru totdeauna. După izolare, vom avea de trecut printr-o perioadă sumbră de criză, având în vedere că economiile statelor au fost „înghețate”. Totodată, turismul va avea un declin tragic, rezultând într-o pierdere internațională de 300-450 miliarde de dolari. Deja mor milioane de persoane din cauza virusului, însă după aceea poate mai mulți vor deceda din cauza lipsei de fonduri. Și la nivel politic au loc schimbări majore. Liderul Coreei de Nord pare a fi pe moarte, deși nu există vreo sursă sigură. Președintele Americii, Donald J. Trump adresează vorbe injurioase la adresa Chinei.
Ce se va întâmpla cu noi?
Lumea întreagă este în șah-mat; atât indivizii de rând, cât și marii politicieni.
Și partea cea mai tristă este că noi, cetățenii simpli, nu mai putem alerga spre dezvoltare. Nu mai avem unde fugi. Tot ce putem face este să ne protejăm de infecție. Să așteptăm cu sufletul la gură până în 2021, an în care se presupune că cercetătorii americani vor descoperi vaccinul anti-COVID. Și atunci, oare chiar va fi sfârșitul pandemiei, sau finalul cursei noastre?
Articol scris de Ilinca Roșu.